Journal extime: jocul de cuvinte sugerează, mai întîi, intenţia de a scoate jurnalul de sub dominaţia timpului cronologic, adică de a anula ceea ce reprezintă, în fapt, raţiunea lui de a fi. Cartea (Michel Tournier, Journal extime, La Musardine, 2002) conţine douăsprezece capitole ce corespund lunilor anului: nu mai există, însă, alte precizări temporale, scriitura e împinsă în afara timpului, putem să datăm unele însemnări doar în raport cu evenimente pe care memoria noastră reuşeşte să le situeze. Jurnalul debutează de altfel printr-o frază ce dă imediat tonul: "În fiecare an are loc la începutul lui ianuarie o serbare curioasă la Heusenstamm, lîngă Frankfurt..."; sîntem puşi sub semnul repetitivităţii şi al indeterminării temporale, practici consacrate în roman (Proust: "Ani de-a rîndul, m-am culcat devreme..."), dar puţin obişnuite în jurnal. Extime mai înseamnă, pentru Tournier, deschidere către exterior, refuz de a se cantona în explorarea eului. Cartea e făcută, precizează autorul, din "curiozităţi diverse": citate, anecdote, întîlniri, amintiri, impresii, senzaţii, scene de stradă, reflecţii, replici auzite întîmplător, bîrfe, opinii literare, ştiri din presă etc., etc. Instantanee, scriitură fragmentară, colaj: poţi deschide cartea oriunde, poţi de asemenea face o lectură "pe sărite", în funcţie de dispoziţia de moment. Şi, fiindcă aceasta e grila de lectură cea mai convenabilă, iată cîteva decupaje. Valery Larbaud, spirit cosmopolit, mare călător, victimă a unui atac cerebral şi rămas afazic în ultimii douăzeci de ani de viaţă, capabil să mai spună doar cinci cuvinte: "Bonjour les choses de la vie!". Poetul Saint-John Perse, pe numele lui adevărat Alexis Léger, secretar general al Ministerului de Externe, interpelat de prim-ministrul Raymond Poincaré: "E adevărat, Léger,

ce se spune: cochetaţi cu muza în orele libere?". Întîlnire cu fiul lui