Viaţa-pur-şi-simplu nu seamănă cu aceea din filme sau din cărţi, unde mai tot timpul se întîmplă ceva important. Iată, spre exemplu, o după amiază de duminică în Viaţa-pur-şi-simplu în care plictiseala se bălăngăne prin împrejurimi asemenea fluturatului alene în bătaia vîntului a izmenelor şi pijamalelor întinse prin balcoanele apartamentelor celor sărace din cartierul Steaua, dinspre podul care duce spre comuna Şag şi de acolo spre Belgrad. Aici, în Viaţa-pur-şi-simplu, plictiseala mi se lăţeşte prin sufleţel asemenea unei pete de motorină peste o băltoacă din gropile cele multe din asfaltul aceluiaşi cartier cu nume cosmic. Adesea am trăit asemenea stări în după amieze de duminică prin Gara Mare, între macazele dinspre zona triajului din direcţia Lugoj. Mă văd stînd acolo în aşteptarea unui bagaj de acasă, de la Radna, şi nu e nimic important în cer şi pe pămînt, cred că plictiseala unei asemenea duminici s-a întins şi în raiul dreptcredincioşilor şi în iadul muncilor celor veşnice, şi acolo s-a întins plictiseala după-amiezii duminicale; întîrzii indecis între macazele şinelor de cale ferată, învăluit în vag miros cefere şi nu e nimic, nimic, o biată după amiază cu chipul şters, nici soare, nici ploi, nici frig, nici cald, nici întuneric, o după masă fără timp, fără profil, asemenea cuiva uitat, bunăoară colegul Pongraţ din clasa a X de liceu care era ca după amiaza asta în care chiar acu trece o tînără pereche de muncitori de undeva din est, de dincolo de Dorohoi, stabiliţi prin cartierul Steaua, acela în care atît de liniştitor, de melancolic, de vag, de fără de orice noimă, flutură prin balcoane izmene muncitoreşti. Ca să scap de plictiseala Vieţii-pur-şi-simplu, aş vrea să revăd filme din vremea cît eram la şcoala elementară Radna, prin clasele a şaptea: Angelica, marchiza îngerilor sau filmele acelea cu Fantomas sau acelea cu Winnetou: iată, îmi aduc