gunoier,
zona Universitate-Unirii
Sîntem liberi? Liberi să muncim şi la gunoi? Eu nu am avut de ales. Nu m-a primit. De ce? Că nu am carte. Patru clase. Bine-bine, dar a fost opţiunea dumneavoastră. Nu, a fost a mea, dar era că taică-meu mă bătea cu cureaua în cap şi zicea eu nu muncesc pentru leneşi. Şi mie nu-mi ardea să mă facă ăl bătrîn şi beţiv numai aşa, leneş. N-am un pic de demnitate? Şi? Am fugit de-acasă. Am dormit în canal. Am fost şi codoş de curve. M-am săturat. Buşeam Mercedesuri în parcare. Ne aruncam fundul de pe capotă pe capac şi cînd vedea ăla că noi, eram trei cu aurolac în creier, îi garnisim maşina, chema poliţia. Noi săream şi fugeam. Scotea banu'. Cîştigam trei salarii din astea de-aici. Cum v-aţi cuminţit? Cine a zis asta? Dar vreau să am o slujbă, că m-au scos nişte umanitarieni din canale şi au zis: ai un copil, o nevastă, dacă tu iei slujba asta, noi îţi dăm să stai la garsonieră. Aşa m-au halit şi eu ling gunoaiele din jur. E bună zona asta? Pică de mîncare, lasă oameni sucuri la jumate, o bucată de pizza, mănînci, mai duci la copil... adică e bine. Mai găseşti şi dero pe fund, mai iei Coccolino din sticluţe, mută nasu şi la copilul meu. E lume cu bani mulţi. Bani? Biju-uri? I-am făcut cadou lu' nevastă-mea o broşă şi o d-aia la gît. O sută de mii într-o seară, că eram frînt. Ridicat-cărat de tulumbe de-astea? Numai de-astea, că, uite, de-astea noi le ridică automat maşina. E nasol cu oamenii, că pun tot în pungi de plastic. M-aplec de mi se rup şalele. Dacă e ceva ce urăsc e punga de plastic, aia de la magazine, nu ştii ce să te aştepţi şi mai sînt nişte moşi, nu dau nume la stradă că se supără, au cazane găurite şi trebuie doi oameni şi nu e rapid. Ţac-pac. Ăştia, chiar, pe ce lume se cred? Cum să vrea ăştia NATO? Bine, dar li se impune de firmă... Păi, ei nu vor NATO. Ştiţi cum e la NATO? Nu-mi zi că e ca la noi,
