Dacă am ajuns să introducem moralina şi metaforita în relaţiile internaţionale, forţînd analogiile pînă la a transforma politica mondială într-o scară de bloc din Titan, dacă tot amestecăm caraghios buna creştere, politeţea şi alte gingăşii de grădiniţă în viaţa statelor, dacă vorbim la pertu şi cu familiarisme de bodegă în diplomaţie, atunci trebuie să acceptăm, şi tu şi eu, că geopolitica ne-a silit să nu ştim, de mici, poate chiar înainte de a ne fi născut, ce-i aceea independenţa, cu ce se mănîncă neutralitatea şi nu ne rămîne, ca oameni conştienţi şi responsabili, decît să nu fim ostentativi în tragicomedie, comportîndu-ne decent în societatea naţiunilor al cărei pseudonim şi destin, azi, e ONU. Nu comenta prea mult şi prea sever situaţia - e grea sau, mai occidental spus, e dezagreabilă. Nu-ţi ignora infirmitatea - este suficient să te adaptezi la ea, convins că se poate trăi şi aşa, precum alţii cu insuficienţă cardiacă, renală, pulmonară (dacă tot sîntem în picioare şi antropomorfi). Du-ţi boala cu o demnitate pe măsură - nu toate insuficienţele se organizează în laşităţi sau slugărnicii. Nu te pune în gură cu moraliştii abuzivi, fie ei preşedinţi de state mari, cu sarcasticii stupizi - ar fi o stupiditate şi mai mare. Strînge-ţi bine cureaua şi te uită la linia pantalonilor, atunci cînd exasperaţii români, pe culmile disperării tradiţionale, îţi propun să mergi fără pantaloni, fără izmene, gol, precum adevărul. Istoria unei naţiuni nu o fac eseiştii care vor adevărul gol-goluţ; o ştiu din proprie experienţă. Cînd ştii însă că nu poţi fi independent, totul ţine de eleganţa "supunerii la obiect", alinîndu-te că aceasta este nu o marcă de blugi, ci o marcă a inteligenţei. Supune-te la obiect ca să poţi bate cîmpii într-o suveranitate strict intimă ca un local familial. Fii cît se poate de viclean! Nu te vorbi de rău, nu dramatiza mai mult decît o cere si