Patinoarul. Ce poate fi mai feeric, dar şi mai specific, iarna, decît patinatul - la lumina lunii sau a reflectoarelor discrete, cu nelipsitele pulovere în dungi, eventual cu blăniţă la gît sau mîneci, cu căciuliţa şuie pe urechi, totul sub fulgii mari de zăpadă, hollywoodieni? La Patinoarul Naţional "23 August" feeria iernii trecute a fost ceva mai estompată de accentele de derizoriu. Înainte de Crăciunul trecut, au început cursurile de iniţiere. Pentru copii. Funcţionara de la înscrieri, cu o figură incert neprietenoasă, ne-a recomandat, din start, un anumit instructor, pe nume George, ca fiind cel mai priceput la copii. Cînd au început cursurile, s-a dovedit că numitul George nu s-a înţeles cu ceilalţi doi instructori, Mitică şi Vasile, care i-au şuntat şi şutit grupa. Am nimerit la dl Mitică, care, în ciuda conotaţiei caragialeşti, s-a dovedit un instructor grijuliu şi bonom: evident, în varianta neaoşă împlinită şi între două vîrste a tipului atletic cu care ne-am obişnuit ochii prin concursurile de patinaj artistic. În ceea ce priveşte celelalte elemente ale feeriei, fulgii de zăpadă au lipsit, pentru că patinoarul e acoperit, iar în legătură cu acoperişul - altă poveste, descoperită ulterior: pe scurt, stă să cadă. În privinţa puloverelor dungate, ele erau înlocuite, în general, de prozaicele treninguri. La care se adăuga lipsa tradiţionalului, deşi încă nemenţionatului ceai, din simplul motiv că nu exista bufet care să-l găzduiască. Pînă aici toate bune şi frumoase, mai ales că la primul curs de iniţiere au fost numai 3 copii şi instructorul a avut timp să se ocupe de ei. Ba au mai putut chiar şi părinţii să intre pe gheaţă, închiriind nişte patine gata să se dezmembreze, din patrimoniul patinoarului, via mecanicul locului. La al doilea curs, lucrurile s-au precipitat şi copiii s-au înmulţit peste măsură, dar s-au şi diversificat într-un mod periculo