Inspiratorul urbanizării după modelul Scorniceştilor a hotărît să-şi eternizeze amintirea împodobind capitala cu giganticul cavou din capătul nesfîrşitului bulevard al demolărilor. De la împleticelile proiectului pînă la sfeştania inaugurării, macabrul edificiu a trecut printr-o zbuciumată istorie. Istoria lui nu poate fi separată de istoria pieţei croită cu acelaşi dispreţ pentru decenţa proporţiilor. Pe întinsa dumbravă nu au fost transferate, aşa cum plănuise dictatorul, festivităţile care îl preamăreau, dar în spaţiul ei a oficiat Papa, a cîntat Pavarotti, iar acum, în postul Paştelui, s-au adunat cîteva mii de oameni a căror aşezare întruchipa un lanţ desfăşurat în faţa intrării de gală. Rostul acestei insolite geometrii corporale era un protest. Oamenii metamorfozaţi în lanţ erau alegători nemulţumiţi de aleşii lor, şi anume de noua rînduială pe care aceştia voiau să o introducă în activitatea instituţiei însărcinate cu gestionarea dosarelor fostei Securităţi. Purtînd enigmatica denumire CNSAS, instituţia s-a trezit proiectată încă de la naştere în centrul unui vîrtej de incongruenţe. Împuternicită să studieze dosarele, ea a descoperit că, neavînd acces la dosare, nu are ce studia. CNSAS-ul nu ducea numai lipsa dosarelor, ci şi pe aceea a cetăţenilor dornici să-şi exercite dreptul de a le consulta; puţinele persoane animate de această curiozitate nu proveneau din categoriile de bază ale populaţiei, ci dintre figurile de notorietate publică ori din segmentul aşa-zisului exil; formînd un grupuscul, dar nicidecum o echipă,

titularii CNSAS nu au avut nevoie de mult timp pentru a se despărţi în două tabere. Tabăra celor selectaţi ca experţi în investigarea trecutului înainte de a se fi afirmat prin performanţele lor personale prefera ca instituţia să-şi păstreze ocrotitoarea improductivitate, preferinţă împărtăşită public chiar de prim- ministru; compon