„Popa de la noi din sat ne-a innebunit“, spune, de la celalalt capat al firului, vocea unei femei minioase, la vreo 50 de ani. „Si-a pictat chipul pe peretii bisericii, dar asta nu e nimic! Ciupe fetele de fund si da chefuri in altar. Si are o masina straina, cu care baga viteza prin spatele bisericii!“ Sesizarea e cit se poate de grava, drept pentru care sintem curiosi cine sta in spatele ei. „Cine sinteti dumneavoastra?“, intrebam. „Io sint un grup de lume“, spune glasul cel minios si femeia inchide telefonul.
Zicindu-ne ca autoarea anonimului denunt s-o fi temind de vreun acatist, plecam spre satul Caciulatesti, in cautarea prea-pacatosului parinte. Ne si imaginam tinere bisericoase cu fundul invinetit de la atita ciupit, un bemveu cu tobe sport tras in fata clopotnitei si citeva sticle de vin liturghic aruncate vraiste in fata altarului, sub privirile ingaduitoare ale parintelui - in varianta sa murala.
Primele semne ca dracul nu-i chiar atit de negru...
...apar insa in satul Toceni, vecin cu Caciulatestiul. Aici, inainte de a ne arata drumul spre casa popii, o femeie tine sa ne contrazica in privinta parintelui:
„Cum, maica, popa Sanda al nostru? E popa cuminte, mai rar asa ceva. A facut biserica in Caciulatesti si acum ne face si noua una, in Toceni.“ Femeia nu stie insa daca parintele cautat de noi s-a pictat sau nu pe peretii bisericii. „Eu n-am intrat in biserica la Caciulatesti niciodata. S-o fi pictat, daca el a construit-o...“
Citeva minute de mers cu masina si ajungem, in sfirsit, in fata bisericii din Caciulatesti. Nu e ea prea mare, dar se vede ca e construita de curind. Aflam, de la o vecina, ca parintele e la Sadova, la inmormintarea unui fost „tircomnic“. In schimb, ne face cunostinta cu o cumatra, una dintre femeile care se ingrijesc de curatenie la biserica. Fiind in Simbata Mortilor, Floarea Dragovin
