Sint lucruri, cuvinte, culori, chipuri, locuri din viata noastra care ne aduc zimbetul pe buze sau, dimpotriva, ne fac sa ne cutremuram, aducindu-ne aminte de un eveniment trist sau chiar tragic. Nisipul din clepsidra se scurge, clipele din vietile noastre se deruleaza cu repeziciune, dar amintirile continua sa ne bintuie. Ca cele ale serii de 4 martie 1977. 26 de ani, de garda pe 4 martie Multi spun ca destinul fiecaruia dintre noi este scris. Nu avem de ales. Nu putem schimba mersul lucrurilor, desi viata ne lasa impresia ca avem de ales. Si, de aceea, ne intrebam: "Ce ar fi fost daca nu alegeam calea asta si o urmam pe cealalta?". Niciodata nu vom afla raspunsul. Cei care "au fost de fata" la cutremurul din 4 martie 1977 nu pot uita momentele de panica pe care le-au trait ei sau cei din jur. Sint oameni, putini la numar, ce-i drept, care, timp de 26 de ani, traiesc cu aproape aceeasi intensitate trecutul. Si asta pentru ca, in tot acest timp, se afla in acelasi loc si fac acelasi lucru ca in acea noapte. Asa se intimpla ca, doctorul Cleopatra Andries, medic primar si doctor in Psihiatrie are "nesansa" sau, pur si simplu, asa ii sta scris, sa fie de garda in fiecare an, de 4 martie. "Am fost atit de impresionata de tot ce s-a intimplat in timpul cutremurului din 1977, incit, in fiecare an, in preajma acestei zile, nu pot sa uit momentele de groaza si panica pe care le-am trait atunci. Din acea zi, an de an, sint de garda. Numai anul acesta fac de garda in noaptea de 3 spre 4", spune doctorul Cleopatra Andries, medic primar psihiatric, doctor in Psihiatrie si sefa sectiei Psihiatrie. "Eu sint soldat!" Cutremurul din data de 4 martie 1977 este un "episod" de care cei care au supravietuit dezastrului isi aduc aminte cu groaza. Desi au trecut multi ani, iar vietile oamenilor isi urmeaza cursul, sufletele lor au pastrat intacta spaima din acea seara de 4 martie 1977. "I