Desigur, Romania a fost cea care a cautat refugiul politic si militar pe care il ofera umbrela NATO, dar nu acum si nici intr-o perspectiva tangibila nu aparea sa se contureze vreo asemenea eventualitate de protectie.
In schimb, Romania va fi trebuit sa probeze lealitatea fata de SUA, cea de care a depins in ultima instanta invitarea de aderare la NATO, participand, dupa posibilitati si potrivit cererilor specifice de la Washington, la un razboi impotriva Irakului, daca si oricand acest razboi va fi fost declansat. Romania nu este nici Franta, nici Germania sa-si permita a infrunta SUA, chiar daca un razboi impotriva Irakului este o problema puternic controversata.
Faptul ca nu avea incotro nu inseamna ca o participare la acest razboi ar fi neaparat un lucru bun. Din punct de vedere economic, este, dimpotriva, exact ce-i mai lipsea Romaniei in starea in care se gaseste, cu o macrostabilizare fragila, cu o economie slaba competitiv si fara cheag. Chiar daca presedintele Iliescu considera ca Romania nu este in razboi si chiar daca eforturile financiare, sa le zicem nu de razboi, ci doar militare, implicate nu sunt prea importante. Oficial ar fi vorba doar de cateva milioane de dolari. De cat va fi vorba insa efectiv si pana la urma nu stie nimeni deocamdata, pentru ca nu se poate prevedea exact cat va dura razboiul american impotriva Irakului.
Evident, insa, nu efortul militar si financiar direct este cel care cantareste greu. Cele mai mari implicatii provin de la consecintele internationale ale razboiului. Si trebuie sa fim drepti, recunoscand ca acestea vor fi fost resimtite de Romania, indiferent daca participa sau nu la razboi.
Implicatiile mondiale ale acestuia se vor repercuta puternic asupra economiei romanesti, indeosebi prin intermediul pretului titeiului. Romania este dependenta destul de sever de importurile de petrol si d