Dacă e ultima miercuri din lună - e seara României literare. Cu îndemnul lui Caragiale în minte, ne-am adunat cu toţii, polemişti şi pacifişti, tăcuţi şi vorbăreţi, condeie iuţi la mînie sau de un echilibru imperturbabil, pamfletari, cronicari, gazetari, muzicieni, masteranzi şi invitaţi permanenţi, la Clubul Prometheus, care seamănă puţin cu Pivniţa lui Auerbach. Naratoare de ocazie, sosită de la curs, am notat, pe dosul unei pagini xeroxate (care conţinea o fabulă din Levantul lui Mircea Cărtărescu), cu un pix primit cadou pe care scrie "Deutsche Welle", o lungă, deşi incompletă, listă de nume: Al. Călinescu, Marina Constantinescu, Andrei Cornea, Nicolae Manolescu, Speranţa Rădulescu, Gabriel Dimisianu, Livius Ciocârlie, Mihai Zamfir, Irina Marin, Iulia Popovici, Octavian Paler, Andrei Oişteanu, Cornelia Ştefănescu, Adriana Bittel, Marius Chivu, Ioan T. Morar, Tudorel Urian, Dan C. Mihăilescu, Daniel Cristea Enache, Mihai Pascu, Rodica Zafiu. Trebuie să spun că am făcut lista cu ajutorul comesenilor, în voia hazardului privirilor şi al sosirilor. Ca întotdeauna, au fost prezenţi fotograful României literare, dl Cucu jr., care prinde clipa precum şi operatorii care filmează şi înregistrează totul. A lipsit naratorul en titre, Alex. Ştefănescu.

Dl Nicolae Manolescu a deschis discuţia pornind de la opoziţia lovinesciană între polemică şi pamflet (inclusiv o distincţie numerică: pentru polemică e nevoie de doi, pentru pamflet ajunge unul singur, pentru polemică e nevoie să şi asculţi, pentru pamflet ajunge să vorbeşti sau să strigi). Cîteva întrebări au fost lansate chiar de la început. De ce sînt puţine polemici autentice în literatura română, oricum, mult mai puţine decît în alte culturi europene ? Nu avem vocaţia dialogului ? Există o etică a confruntării ? O respectăm ?

Primul vorbitor a fost polemistul de la întîlnirea precedentă, dl Daniel