Dacă nu ştiaţi care este prenumele lui Dumnezeu, aflaţi că locuitorii din Celaru l-au aflat. Pe Dumnezeu il cheamă... Nae! Şi locuieşte in Ghizdăveşti. La inceput, lumea ii zicea „Dumnezău ăl mic“, mai mult ca să il deosebească de „Dumnezău ăl mare“. Adică de taică-său. Care, fiind un munte de om, ii umbrea pe toţi cind ieşea pe uliţă cu „Maica Precista“ de cot.
„Aşa i-a zis lumea lu' tata. El era un om foarte inalt şi, cind s-a insurat, şi-a luat o nevastă mititică, mititică... Şi cind ieşeau ei pe drum, luaţi de toartă, le zicea lumea <
Cind era de-o şchioapă, pe Nicolae oamenii il strigau „a' lu' Dumnezău“ sau „Dumnezău ăl mic“. Mai tirziu, cind taică-său a plecat dintre cei vii, i-au zis doar Nae Dumnezău. „Gura lumii, slobodă!“, s-a gindit omul, deja obişnuit cu renumele. Cind a văzut insă scris negru pe alb, deasupra intrării in casa bătrinească - „La Nae Dumnezeu“, parcă nu i-a venit a-şi crede ochilor. „Mi-a zis cuscru-meu: <
Caramele, piine, ciocolăţele, ciorapi, adidaşi, acadele, condimente, ba chiar şi mărţişoare...- de toate se găsesc „La Nae Dumnezeu“. Dar amatorii de chilipiruri trebuie să