21 ianuarie 2002
Deschiderea Anului Caragiale, la Teatrul Naţional din Bucureşti. Sesiune de comunicări: Dan Berindei, Florin Constantiniu, Dinu Săraru, Dan C. Mihăilescu, Radu Beligan, Valeriu Râpeanu... Expunerea mea se intitulează Piaţa Endependenţi. Ţin într-o mînă microfonul, iar în cealaltă textul. Unele file cad pe jos; le culege Radu Beligan.
25 ianuarie
Citesc într-un articol din Dilema: "Caragiale nu poate fi sărbătorit oficial şi patriotic pentru că scrierile lui, profilul lui de autor, întreaga simbolistică din jurul numelui şi al operei sale păstrează o activă dimensiune subversivă, completamente incompatibilă cu seriozitatea intrinsecă unei ceremonii." Aş fi tentat să exclam "Rezon!", dar mă opresc din două motive. Primul: din faptul că scriitorul nu poate fi sărbătorit "oficial şi patriotic" nu rezultă că nu poate fi sărbătorit în nici un fel. Al doilea: dacă sorocul aniversării cădea pînă în 2000, cînd erau ai noştri la putere, nimic nu ne împiedica să înstrunăm lira festivă. Dar acuma, vorba domnului din Căldură mare, "acuma e prea tîrziu, dacă n-a venit la vreme; căci dacă venea măcar cu cîteva zile înainte, altă vorbă!... poate că s-ar fi putut...[...]dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe puncte de vedere, care le ştie dumnealui..."
10 februarie
Punctul culminant al "Zilelor Caragiale" de la Craiova: un prînz la restaurantul "Strada Veche", asociat cu o expunere a lui Alexandru Firescu, La masă cu nenea Iancu, dedicată aspectelor gastronomice ale operei. E un mod de a-l aniversa pe Caragiale ingenios şi reconfortant: vorbitorul comunică, iar mesenii înfulecă. Cred că sărbătoritul însuşi se poate declara mulţumit.
15 februarie
În Flacăra, nr. 1-2, răspunzînd întrebării Mai este actual Caragiale?, regizorul Alexander Hausvater scrie: "Plecî
