Critic de film de notorietate, Ron Holloway este cofondator al Centrului de Studii de Film din Chicago şi al Cinematecii din Cleveland. Stabilit în urmă cu 30 de ani la Berlin, devine corespondent la Variety, Hollywood Reporter şi Moving Pictures International. Colaborează de asemeni cu Financial Times, Herald Tribune, Manchester Guardian şi cu alte periodice, germane, suedeze şi canadiene. Scrie şase cărţi de istorie şi de critică de film şi întemeiază revista KINO German Film and International Reports, împreună cu soţia sa, actriţa Dorothea Moritz. În aceeaşi echipă realizează patru documentare – dintre care unul despre Serghei Paradjanov. Jurizează la numeroase festivaluri. În anul 2000 i se acordă Medalia de Aur a Festivalului de la Cannes.
L-am întâlnit la TIFF, festivalul de film de la Cluj, din juriul căruia a făcut parte. După proiecţia filmului Prea mic pentru un război atât de mare de Radu Gabrea, a avut amabilitatea de a-mi acorda următorul interviu.
"Cuvintele înseamnă foarte,foarte puţin..."
- Cărui motiv se datorează interesul dvs. atât de constant pentru cinematografia est-europeană?
- Dacă priveşti un film francez, constaţi că se vorbeşte şi se raţionalizează prea mult. Desigur, pot înţelege acest gen de cinema, dar eu am mers totodată la o universitate germană, deci germana e cea de-a doua limbă a mea. Înţeleg filmul german datorită revoluţiei aduse de noul cinema german. Îi cunosc pe realizatorii acestei orientări, pentru că am trăit în mijlocul lor. Iar mulţi dintre ei mi-au mărturisit că au fost influenţaţi de regizorii cehi. Le place foarte mult noul cinema ceh, noul val. Şi mai ştiu că mulţi regizori au o foarte mare admiraţie pentru realizatori ca Tarkovski, care sunt extrem de importanţi pentru ei.
În cinematograful estic, regizorii pot folosi metafore, simboluri, un limbaj poeti
