Născut în 1983, Claudiu Komartin este student în primul an al Facultăţii de Limbi Străine, secţia franceză-rusă. Sună, oarecum, sec o astfel de prezentare în cazul lui, pentru că, în ciuda vârstei, avem şi nu avem de-a face cu un "tânăr poet". Claudiu Komartin e un autor deja format: el s-a găsit foarte repede în contextul generaţiei sale, impunând o poezie de o maladivă reflexivitate. E mai puţin jucăuş decât colegii săi, dar nu-i displace jocul. Joc al unei sensibilităţi ieşite din comun, jocul copiilor maturizaţi parcă peste noapte. Seriozitatea şi indiscutabilul său talent, mâna sigură cu care îşi conduce discursul, soliditatea lecturilor sale, toate acestea fac din Claudiu Komartin unul din cei mai buni poeţi ai ultimilor ani. (Mariana Marin)
scâncetul unei tălpi confruntate
cu delirul cărbunilor încinşi
ai poeziei
bizara, imperceptibila transformare
a scriptorului în trestie
ori de câte ori îşi cântă tristeţea.
într-adevăr, e dezarmantă lipsa de virilitate
a unui text scrijelit în sideful
genunchilor:
poemul meu nu va zgudui lumea,
doar să răstoarne, poate, corabia
Xanadu cu care despic pustiul acesta
de umanitate.
cine ştie, poate că suflul său va scutura
definitiv incertitudinile agăţate cu
nouă cârlige de cianură
pe o frânghie între Scyla şi Caribda
din mine, risipind
într-un moment de sinceritate totală
luxoasele umbre ce-nvăluie
trupul imaterial al morţii.
aş mai adăuga, onorată instanţă
că ursitoarele îmi preziceau altceva
cu totul altceva.
viaţă trăită în umbra unei cocoaşe
ca un fel de băşică supradimensionată
umplută cu neputinţe,
aşa mă imaginez
în nopţile de confuzii şi insomnie:
Quasi-modo
dezmoştenit prinţ parizian,
vibrând
la atingerea poemelor
