Cand am vazut prima data “murdarii in poteca cu mot” intr-o vitrina, mi s-au intors matele pe dos. Priveam si nu-mi venea sa cred, ca privitorul la girafa sau la strut de pe Valea Seaca natala, care pipaia exemplarele si constata invariabil: “Asa ceva nu se ezista!” Acum, murdariile, despre care tarziu am aflat ca-s gablonzuri din plastic, adica obiecte de arta, cum ar veni, se gasesc peste tot, au si nume si pret, si chiar cautare. Se numesc cah-uri (de pisica, de caine, de taliban, de regina noptii, de fiul ploii, de muma padurii, de Fat Frumos, de fata morgana, de Zana Zanelor, de parlamentar constipat, de minoritar legitimat etc.) exotice. Ideile, se vede treaba, nu mai vin pe gura (adica vorbind) ci pe la... antipozi. Si acest lant de cah, in loc sa puta, miroase (frumos) si costa (destul). Si lumea (una lume!) buna plateste, cumpara si ofera cadou, pune in masina, in vitrina, in veranda, in gradina, in olita spre vazul si delectarea consumatorilor de asa ceva artistic. Eu, ca un depasit de evenimente, in loc sa ma entuziasmez, constat ca ideile (chiar si facatoare de bani) imi repugna. Macar daca s-a ajuns pana aici cu normalitatea, de ce se umbla cu inlocuitori de plastic si izuri artificiale? Cand am vazut prima data “murdarii in poteca cu mot” intr-o vitrina, mi s-au intors matele pe dos. Priveam si nu-mi venea sa cred, ca privitorul la girafa sau la strut de pe Valea Seaca natala, care pipaia exemplarele si constata invariabil: “Asa ceva nu se ezista!” Acum, murdariile, despre care tarziu am aflat ca-s gablonzuri din plastic, adica obiecte de arta, cum ar veni, se gasesc peste tot, au si nume si pret, si chiar cautare. Se numesc cah-uri (de pisica, de caine, de taliban, de regina noptii, de fiul ploii, de muma padurii, de Fat Frumos, de fata morgana, de Zana Zanelor, de parlamentar constipat, de minoritar legitimat etc.) exotice. Ideile, se vede treaba, nu