Îmi aduc aminte că acum cîţiva ani, cînd în presa franceză s-a interzis reclama la ţigări, Marlboro a recurs imediat, drept "răzbunare", la un artificiu de mare efect şi de mare succes. A cumpărat cîteva pagini succesive în săptămînalele ilustrate, şi a plasat pe ele cunoscutele elemente care au dat ani la rînd imaginea celebrelor ţigări: pe primele două pagini apărea măreţul peisaj montan, pe următoarea cowboy-ul călare, iar pe ultima, acelaşi cowboy, spunînd: "Dar parcă-mi lipseşte ceva...". Lipseau, evident, imaginea pachetului de ţigări şi denumirea "Marlboro". Cititorul/receptorul de reclamă a priceput însă că despre ele e vorba, iar în plus s-a amuzat şi datorită modului ingenios de a face în continuare reclamă la ţigări fără a încălca noile interdicţii: legea interzicea, atunci, doar referirea directă la ţigări sau la actul de a fuma (între timp legea s-a perfecţionat: nu mai e voie să apară practic, nimic care să amintească marca, denumirea, fumatul etc.). Nu vreau să militez pentru reintroducerea reclamelor la ţigări (tocmai m-am lăsat...), dar mi se pare un bun exemplu din istoria luptei între fantezie şi birocraţie legislativă. Cînd legislatorii s-au apucat să interzică ceva, copywriter-ii şi "creativii" au găsit antidotul în doar cîteva zile, cu mesajul subtextual "v-am făcut-o, puteţi să interziceţi ce vreţi, fantezia cîştigă!". De curînd, Consiliul Naţional al Audiovizualului a dat o decizie care reglementează publicitatea şi teleshoppingul. Ştiu că în varianta finală s-a ţinut seama de unele observaţii ale agenţiilor de publicitate, textul iniţial al deciziei fiind mult mai restrictiv. Ştiu, de asemenea, că pe masa Comisiei Europene se află în lucru nişte reglementări asemănătoare, ba chiar mult mai dure, astfel încît CNA a invocat (cum se face acum pe la noi în toate privinţele) alinierea la standarde europene. Aşa că nu ţin neapărat să critic