Probleme grele Anul trecut am avut o bursă de cercetare într-o universitate europeană. Lucrînd în domeniul cultural, mi s-a părut firesc să merg să-l cunosc pe secretarul cu probleme de cultură de la Ambasada României din respectivul oraş. Întîmplarea a făcut ca prima oară să ajung acolo însoţită de o prietenă, care era conducătoarea unui grup de studenţi, bursieri şi ei, în acelaşi oraş. Prietena mea îl mai întîlnise pe dl secretar şi mergea acum să rezolve ceva probleme ale studenţilor, pe care de altfel le-a şi rezolvat foarte repede. Pentru că prietena mea, asistent universitar, om în toată firea, nu îndrăznea să zică nimic, deşi avea probleme cu o măsea, era vizibil umflată la faţă, asigurarea medicală nu era valabilă dintr-o neglijenţă a nu se mai ştie cui, iar la un cabinet medical particular nu avea bani să meargă, eu am decis că am găsit omul potrivit să-l întreb dacă ne poate recomanda un medic mai pe buzunarul nostru. După o analiză îndelungă a venit şi răspunsul: "Îmi pare rău, dar nu cunosc nici un pediatru". Fata a înlemnit, eu am ripostat totuşi, zicînd că e vorba de un om în toată firea. Avea 25 de ani şi evident nu mai era cazul de... pediatru. Înainte de a apuca eu să-i repet că are probleme cu o măsea, ceea ce se vedea de la distanţă, omul nostru adăugă cu părere de rău: "Regret, dar nici ginecolog nu avem". În acel moment nu am mai ştiut nici eu ce ar mai fi fost de adăugat, am mulţumit frumos şi am plecat, convinsă că nu vreau să lucrez cu cineva care nu face diferenţa între un pediatru, un ginecolog şi un stomatolog, mai ales cînd omul cu pricina este reprezentantul României în probleme de cultură într-o ţară străină. Am rămas 6 luni acolo şi l-am mai întîlnit de cîteva ori pe domnul secretar. Cel mai prost cred ca m-am simţit, tot eu, nu ştiu alţii, cînd dl diplomat a prezentat un spectacol românesc şi a spus de trei ori la rînd cu conv