Cunoscutul coregraf Sergiu Anghel şi-a susţinut recent teza de doctorat, în care propune o interesantă perspectivă teoretică asupra dansului. Lucrarea "Dansul - arhetip cultural" pune în mişcare o erudiţie vastă în slujba susţinerii unei idei profunde şi originale privind evoluţia dansului ca fenomen de ordin cultural. La drept vorbind, avem de a face cu o valoroasă cercetare de antropologie culturală, al cărei subiect este o istorie a corpului uman, realizată prin analiza diacronică a reprezentările sale la nivelul conştiinţei. Autorul se distanţează de domeniul propriei sale practici artistice, pentru a-şi privi demersul din afară, din perspectiva istoriei şi filosofiei culturii. Dansul este fenomenul care pune în evidenţă schimbările în atitudinea omului privind propriul său corp. Autorul schiţează cu acurateţe traseul accidentat pe care dansul a evoluat şi, uneori, a involuat, de la funcţia sa de deschidere a corpului către energiile universale pînă la utilizarea corpului ca instrument pentru exprimarea fantasmelor imaginaţiei. Sergiu Anghel nu este un izolat în demersul său de intelectualizare al actului coregrafic. Cîţiva dintre foştii săi elevi eminenţi se remarcă, la rîndul lor, prin spectacole ieşite din comun, onorate cu premii prestigioase. Ei au găsit în Teatrul Odeon un spaţiu benefic de exprimare, unde susţin ciclul "Dans la Odeon", care şi-a format un public constant, avizat şi entuziast. Ultima gală de dans, un spectacol coupé, a reunit "Sarea pămîntului", în concepţia Lilianei Iorgulescu şi interpretarea companiei Contemp a Adinei Cezar şi "Bolero. Regele pierdut", în coregrafia portughezilor Cláudia Martins şi Rafael Carriço, interpretat de Răzvan Mazilu. Acest spectacol nu a rămas un eveniment izolat, ca precedentele, ci a intrat în repertoriul curent al teatrului. Liliana Iorgulescu, care pregăteşte, ea însăşi, o teză de doctorat în coreg