Printre maluri, apa făcea vălătuci tulburi; pe o parte, firma hotelului Gellert, cu baia lui turcească, ca o mărturie despre puterea de contaminare a Orientului; peste fluviu, clădirea Academiei economice - locul de unde a plecat, la începutul anilor '70, reforma pieţei maghiare, dînd ştaif şi esenţă gulaş-comunismului. Să spun, să nu spun? Am luat o piatră de jos şi am aruncat-o cu o voltă subţire în apă, oarecum atent ca acest gest să nu fie cu totul şi de către toţi observat, în pardonabila lui infantilitate. ...Şi-n clipa aceea, de nimic prevestită, privind Dunărea curgînd murdară şi ceţoasă pe sub Podul cu lanţuri şi, departe în pîclă, un vas tras la chei pe care scria Volga cu chirilice, mi-am spus că această poveste cuprinde în sine tot: mărire şi decădere, omnipotenţă şi rizibil, controlul total asupra vremurilor tale şi neputinţa totală asupra timpurilor ce te urmează. Ironia este mai tare decît tirania. Portocala a fost, în cele din urmă, mai puternică decît Stalin. Dar să spun cum a fost. La sfîrşitul săptămînii trecute, pentru trei zile, povestitorul a luat drumul Budapestei, pentru congresul partidului Sz.D.Sz. - Alianţa Liberilor Democraţi, partidul cel mai în vogă la începutul deceniului trecut, reper al protestului relaxat faţă de reminiscenţele comunismului, cuib al intelectualităţii reformatoare. Partid ajuns acum la cinci la sută, tovarăş minor în coaliţia guvernatoare a Ungariei, alături de socialiştii dominatori. Care socialişti? Foştii comunişti, adică. De ce Sz.D.Sz. în această tovărăşie? Împins în bună parte de FIDESZ-ul lui Viktor Orban (dacă sînteţi dispuşi să facem un pariu, eu zic că va reveni la putere), plecat şi el dinspre liberalism şi ajuns într-un conservatorism cu nuanţe de naţionalism şi retorică populistă. Da, există o piaţă pentru aşa ceva - chiar şi în Ungaria. Mirosea a primăvară cînd, a doua zi după congres, duminică sp