(urmare) Ai lui Bonţe Petru Ioan, părinţii, bunicii, sau pe cine o fi avut el acolo la ţară, au tot aşteptat veşti de la el şi dacă au văzut că Petre nu dă nici un semn au luat drumul oraşului, mama lui a ajuns la Institutul de Medicină Legală şi i-a pronunţat corect numele, silabă cu silabă, să nu fie nici urmă de îndoială şi cutare funcţionar a căutat în registrele cu morţi prin plăgi împuşcate, cum spun ei, şi i-a spus ca "nu figurează". Aşa i-a spus: "Bonţe Petru Ioan nu figurează în listă cum că ar fi fost împuşcat în revoluţie", ăsta i-a fost răspunsul şi femeia, chiar dacă de la sat, nu s-a lăsat, nu ştiu ce i-o fi spus ăluia, nu ştiu pe ce ton şi cum anume i s-o fi adresat, cine mai poate şti după atîta vreme, i-o fi spus să caute printre cei neidentificaţi, ea a spus asta, sau i-o fi sugerat funcţionarul acela, asta nu mai ştiu, destul de bine că acolo l-a recunoscut după descrierea hainelor, Bonţe Petru Ioan îşi cumpărase, nu cu mult înainte, o pereche de pantofi din aceia Adidas originali de la "Ocskopiaţ", avea şi o o geacă de blugi nouă şi ceas scump pe mînă, şi lănţişor de aur cu medalion la gît, era neînsurat, şi banii şi-i cheltuia pe asemenea lucruri. Trebuie să mai spunem că mîncare îşi aducea duminica de la sat, de la părinţi, asta ştiu prea bine, că şi noi făceam aşa, şi toată lumea de la oraş, chiar şi azi cei de la sat îi aprovizionează pe orăşeni cu mîncare, trenurile sînt pline duminica după-masa cu tineri căsătoriţi sau necăsătoriţi care se întorc de la sat în oraş şi au bagaje, şi eu ştiu prea bine ce e acolo, chiar dacă nu le desfacem să vedem aşa ca la vamă: prăjituri, un pui, poate doi, tăiaţi şi puşi ei acolo în pungă, ouă, poate lapte de la vacă, poate brînză, alte lucruri asemenea pe care să nu dai bani, pentru care să nu stai la coadă la magazinele lui Ceauşescu cu buletinul în mînă ca să te caute vînzătoare în listele lor să v