•Chiar daca legea permite sindicatelor desfasurarea de activitati comerciale in sprijinul salariatilor, sindicalistii ieseni nu profita de aceasta facilitate oferita de stat •Reprezentantii salariatilor refuza sa desfasoare activitati comerciale suplimentare, prelevandu-se de lipsa resurselor financiare
Cel putin in Iasi, oportunitatile oferite sindicatelor prin Legea 54/2003 sunt ignorate. Mai precis, nici un sindicat nu este dispus sa puna la cale afaceri pentru a-si ingrosa bugetul constituit din cotizatiile membrilor. Motivele variaza de la lipsa de timp pentru asa ceva pana la insuficienta unor fonduri pentru a fi rulate, dar toate au pe fond un numitor comun - frica liderilor sindicali de a nu se alege cu vreo "teapa". Exista insa voci care atrag atentia asupra unui alt fel de motivatie, mai putin ortodoxa. Se fac afaceri, dar pe sub masa. Spre exemplu, liderul sindical de la o intreprindere cu peste 500 de angajati poate pregati niste cadouri de 8 Martie, constand in produse. Aceste produse se pot cumpara, fara licitatie, de la o firma de distributie si, in functie de dimensiunea achizitiei, apar niste comisioane care se strecoara ulterior in buzunarul liderului sindical. E de la sine inteles ca, odata ce s-au vazut cu cadouri, angajatii nu se mai intereseaza daca a mai luat cineva vreun comision. Cu alte cuvinte, odata aflat intr-o pozitie de decizie, liderul sindical nu ar avea nici un interes sa puna la cale o afacere, la vedere, pentru care sa plateasca impozite, cand mult mai avantajos ar fi sa faca niste bani pentru sine.
Legea sindicatelor
Potrivit Legii 54/2003, cunoscuta sub denumirea de Legea sindicatelor, sindicatele pot desfasurara activitati comerciale in sprijinul salariatilor. Mai exact, liderii de sindicat vor putea ca, pe baza cotizatiilor pe care le primesc, sa deschida o serie de afaceri, iar din
