Jacques Le RIDER

Jurnale intime vieneze

Traducere din limba franceza si prefata de Magda Jeanrenaud, 2001, 376 p., 129.000 lei

Era oarecum de asteptat ca, dupa o sinteza dedicata Vienei fin de siècle (Modernitatea vieneza si crizele identitatii), Jacques Le Rider sa se „aplece“ asupra unei chestiuni ceva mai particularizate, dar si mai delicate: jurnalul intim vienez. Cunoasterea „panoramica“ are nevoie, la cercetatorii realmente atrasi de o perioada anume, de confirmari punctuale, zoom-uri epistemice si detalieri cit mai migaloase. Iar Jacques Le Rider este un astfel de cercetator, care alterneaza, de fapt, perspectiva „globala“ cu cea „regionala“, studiind constant fenomenologia mitteleuropeana, concretizind periodic rezultatele investigatiilor (intre altele, monografii Otto Weininger si Hugo von Hofmannstahl) si colaborind intens la revistele de specialitate de limba franceza si germana.

Inainte de a-si focaliza interesul asupra diaristicii vieneze propriu-zise, Le Rider intreprinde o dubla arheologie: a jurnalului european si a celui vienez, acesta din urma oarecum „duplicitar“, caci relegat in fictiune (Adalbert Stifter), transformat in instrument al unor dezbateri transdiaristice (morale, filozofice etc.) si inevitabil marcat de o atare ereditate. Practica intimismului, fie si sub camuflajul altor retorici, ramine nu mai putin revelatoare pentru o intreaga mentalitate a jumatatii secunde a secolului al XIX-lea in atmosfera vieneza. Capitolele preliminare ale cartii identifica, astfel, traiectele, formele mentale, compozitia codurilor care au condus la extraordinara efervescenta culturala din Viena sfirsitului-inceputului de secol, inclusiv a diaristicii. Inevitabil, se fac trimiteri la cele doua tipuri majore in materie de reactivitate diaristica: tipul Goethe (refuz total, multiplu argumentat al jurnalului intim, ca