Pe data de 16 februarie a incetat din viata, la Novi Sad, cunoscutul scriitor sirb Alexandr Tisma. In numeroasele necroloage aparute in presa occidentala s-au evidentiat afinitatile elective existente intre Tisma si laureatul Premiului Nobel pentru literatura, Imre Kertész. Asemenea lui Kertész, Tisma este in Romania un mare necunoscut – desi amindoi sint reprezentanti de frunte ai literaturii central-europene.

Cu prilejul decernarii Premiului pentru buna intelegere in Europa lui Alexandr Tisma, scriitorul a rostit, in anul 1996, o cuvintare la Tirgul International de Carte de la Leipzig in care a formulat limpede crezul sau artistic si civic. In aceasta cuvintare Tisma s-a distantat de deformarile etniciste si de sentimentele patriotarde care bintuie regiunea balcanica: „Nu ma identific cu nici una dintre natiunile care si-au creat statele proprii pe ruinele monarhiei habsburgice, continuind de atunci pina azi sa se suspecteze reciproc, persistind intr-un provincialism marunt si osificat, devenind astfel o prada usoara a comunismului. Totdeauna m-am ridicat deasupra acestor confruntari superficial nationaliste, considerindu-le o mlastina. Mi-am indreptat privirea spre marile democratii ordonate ale Apusului, pe care mi le-am dorit drept patrie“.

Trei ani mai tirziu, in plina desfasurare a razboiului impotriva Iugoslaviei, adversarul lui Milosevici considera interventia militara drept o greseala care va contribui la consolidarea regimului de la Belgrad. Intr-un interviu acordat in 1999 revistei Der Spiegel, Tisma nu si-a ascuns indispozitia creata de bombardamentele occidentale afirmind: „Statul sintem noi, iar daca acest stat se va prabusi, ne vom prabusi o data cu el, devenind sclavi ca pe vremea turcilor“. Profetia lui Tisma s-a implinit numai partial. Statul iugoslav a disparut, locuitorii sai insa nu au fost transformati in sclavi. @