Teatrul Odeon a programat urmatoarea sa premiera, Arden din Feversham, pentru 14 martie. Piesa, scrisa in perioada elisabetana de un autor ramas anonim, este o consemnare de a doua zi a unei crime celebre in epoca: intr-un banal triunghi conjugal, amantii il ucid pe sot. Textul, deosebit de puternic, a mai fost pus in scena de Andrei Serban la Piatra Neamt, intr-una din montarile sale reprezentative, si de Aureliu Manea la Ploiesti, in scenografia lui Vittorio Holtier, cel ce semneaza si acum decorul si costumele. Regizorul de azi, Dragos Galgotiu, a fost atras de scriitura care, desi apartinind perioadei lui Shakespeare si Marlowe, suna, prin replicile sale scurte, ca din a doua jumatate a secolului XX. „Dar textul nu pierde nici una dintre calitatile teatrului elisabetan: energie, forta a viziunii, dramatism al conflictului.
Personajele, fiind reale, fara regi sau printi, nu par legendare sau mitologice, ca la Shakespeare. Este o drama banala, cu sot, sotie, amant si oameni care participa intimplator la eveniment. Nu este o piesa cu buni si rai, in toti se afla acelasi rau, aceeasi realitate misterioasa, aceeasi dimensiune pacatoasa a omului. Are un plan minimalist al faptului oarecare si unul al dimensiunii biblice“ (Dragos Galgotiu). Prin cele doua dominante ale textului, pacatul crimei si pacatul carnii, piesa pleaca, in viziunea regizorului, de la o vina tragica mistica de o forta comparabila cu cea a tragicului din legendele atrizilor.
Pentru interpretul ucigasului, Marius Stanescu, apropierile se pot face mai degraba cu perioada elisabetana, cu „familia marilor asasini shakespearieni, intr-un text extrem de actual ca limbaj, care are o legatura puternica cu ceea ce se intimpla azi, care e inrudit cu crimele date de televiziuni la ora 5. Personajul meu are cite putin din Richard al III-lea, din Iago, din Macbeth si inca ceva in plus.
