- Editorial - nr. 48 / 11 Martie, 2003 Cam pe vremea in care primul ministru se plangea, de ziua presedintelui, dand mana cu domnul Ion Iliescu, bineinteles de ochii lumii, ca "da bine" pentru fotoreporteri, pentru presa si pentru popor, intr-un gest care trebuie sa semnifice ca cei doi au ingropat "securea razboiului", in urma rafuielilor si a aruncarii bostanului politicii in capul preopinentului peste gardul Cotrocenilor si Palatului din Piata Victoriei, domnul Adrian Nastase considera ca tocmai presa ar fi "piedica" intre seful Statului si cel al Guvernului. Este mai simplu asa! Pentru ca una este sa impungi in piept, cu degetul aratator, un gazetar urecheat, si alta e sa bata obrazul unui coleg de partid. Asta, mai ales in privinta efectului, cand toata floarea pesedista asista la scena "pupat piata" si afla ca domnul Iliescu este mai vioi ca oricand (desi nu foloseste nici Viagra, nici anabolizante!). E mai dificil sa sa tintesti pe un "baron" de teapa lui Oprisan sau Mischie, pe vreun duce de Grand, de Ialomita sau de Galati. Ciudat lucru, toate acestea, adica gasirea "acarului Paun", se petreceau tocmai dupa ce, chemandu-i la raport, la Bucuresti, capii pesedisti i-au pus la uscat si i-au scos "curati", ca "lacrima", pe toti "baronii", in ciuda tuturor evidentelor stiute de o tara intreaga. O sfidare tipic romaneasca, ostentativ afisata, cu efect de bumerang, de multe ori actiona in dispretul total al bunului-simt si al legilor tarii. Tocmai cand, in sfarsit, surubul trebuia strans, cand saua urma sa fie pusa pe naravasii stapani ai unor judete, pentru a fi prinsi in menghina neiertatoare a legilor clare, a intervenit, in favoarea celor cu musca pe caciula, relaxarea si clementa bossului. Astfel, coruptia si evaziunea fiscala, adevarate atentate la siguranta nationala, au trecut repede pe planul al doilea in fata obrazniciei politicii. Toate acestea, in ci