Mireasma neauzită

pe-o margine de timp

dintr'o gură de uitare

ochiul bufniţei

străpunge taina nearătată

ce va să fie

logodna apei cu focul

istovirea spaimei

din spargerea norilor

lacrima îngerului înduioşat

clipa căzându-şi izbava

pe tăcerile pietrei

piatra desferecând

mireasma neauzită

a cuvântului din începuturi

Steaua căinţei

steaua căinţei

pecete neliniştită

pe răstimpul prihanei

unde ar fi să fie

îndoielnica graniţă

a părăsirii poruncilor?

o strâmtoare de văzduh

între lege şi erezie

prin care plutesc

într'un zbor siluit

păsări albe şi negre

căinţa dăinuie

în mireasma sfârtecată

a florii însângerate

Nenumire

în fereastra amurgului

două umbre contopite

de o stea nenumită

luminate lăuntric

negre ninsori

ploi şi grindini

neguri şi spaime

întretaie lumina târziului

poate noi amândoi

luminaţi de nenumire

respirăm rugina

alunecatului amurg

Neliniştea florilor

un singur strop de sânge

e îndestul

pentru a sparge

liniştea florilor

malvia tresare

căutându-şi zadarnic

în ochiul zorilor de ziuă

adierea culorii

amiaza trece

prin trandafiri

sfâşiind îngândurarea

o sete de întunecare

răsfrânge teama

crinului

de-a cădea ostatec

nopţii celei mai negre

Sunetul caută pasărea

fulgul unui sunet

uitat într'un frunziş nevăzut

îşi caută pasărea

nefoşnită bate aripa

văzduhul nestatornic

nouri călătorind

fuioare de temeri neostoite

unde rătăceşti

pasăre

de apă de foc

în care surpăt al tăcerii?