- Comentariu - nr. 50 / 13 Martie, 2003 Statul, prin Ministerul Finantelor Publice si celelalte ministere, ia la bugetul centralizat si la bugetele speciale pe sectoare de activitate cam jumatate din veniturile salariatilor si ale firmelor. Prin aceasta impozitare salbatica statul loveste sub centura, atat in nivelul de trai al populatiei, al salariatilor, in primul rand (carora le "confisca", prin impozite si tot felul de taxe, banii si asa prea putini castigati), cat si in veniturile firmelor, "obligandu-le" sa renunte la investitii, deci la crearea de noi locuri de munca, sa mentina scazute salariile. Cei de la Ministerul Finantelor Publice si de la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale se fac ca nu stiu cu ce raman salariatii in buzunar, cand inventeaza si percep noi impozite si taxe, care le subtiaza castigul. Daca, pana la 1 martie 2003, firmele mai puteau sa reduca din marimea dijmei ce o plateau pe total fond de salarii pentru conventii ci-vile de prestari de servicii, de la data mentionata nu mai exista aceasta posibilitate. Noul Cod al Muncii obliga firmele sa incheie contracte de munca cu persoanele care prestau servicii in baza conventiilor civile, in cazul mentinerii lor (pentru care nu se plateau CAS si alte taxe pe fondul de salarii), impunandu-le acum sa plateasca CAS si alte taxe, indiferent de numarul de ore lucrate _ conform contractului. Domnul ministru Sarbu zambeste pe sub "mustata" cand este intrebat sau contrat cu privire la scopul si efectul conceperii si aplicarii noului Cod al Muncii. Domnia sa a dat un raspuns á la Stan si Bran: "Vom desfiinta munca la negru, creste numarul salariatilor la vedere", insa nu a mai amintit de faptul ca se jupoaie atat firmele, cat si salariatii, prin dijmuirea fondului de salarii al societatilor comerciale si veniturile salariatilor, sporind astfel incasarile la bugetul de stat. Deci, cu alte cuvinte,