Iavas-iavas, cum spun urmasii lui Baiazid, criza din Irak s-a intins ca o pleasca peste intreaga lume. Nu se putea sa lipsim de la un astfel de eveniment, mai ales ca ne-am tras de curand toale Nato si, in dulcele stil levantin, trebuia sa le punem pe noi imediat, sa iesim pe Corso si sa ne lasam admirati in ele. Pe cei care n-au habar de chelchesozurile stilului levantin, miscarea asta i-a luat complet prin surprindere. Dupa ce niscaiva plesuvi de prin cancelariile europene au inceput sa se stropseasca incoace, au aparut si printre romani carcotelile: de fapt, ce treaba avem noi in Golful Persic? Ideea ca Romania s-ar putea afla in razboi cu Irakul suna mai degraba a film de Sergiu Nicolaescu, unde Colea Rautu joaca in rolul lui Saddam, iar cascadorii se caftesc in Golful lui Florin Piersic. Iar cand americanii au inceput sa descarce aici recuzita pentru scene de lupta, ne-am imbulzit la Kogalniceanu asteptandu-ne sa o vedem si pe Nicole Kidman itindu-si nurii printre monstrii Hercules. In miezul cartelilor, parca pentru a prinde, macar, un rol episodic in superproductia mondiala, printisorii serviciilor noastre de informatii au pornit imediat o vanatoare locala de irakieni, declarati peste noapte indezirabili, tapi ispasitori si mistreti cu colti de argint - motiv pentru care-au fost urcati in avioane si trimisi la Saddam in praznic. Alagher-com-alagher, vorba cotroceanului francofil: actiunea s-a soldat, fireste, cu pagube colaterale, daca ar fi sa le amintim, de pilda, doar pe cele culturale - prin abaterea lui Adrian Paunescu de la grijile poeticesti pentru realizarea unei emisiuni pe tema vinovatiei de-a fi irakian, ori dansul din buricul degetului pe tragaci, propus de Andrei Gheorghe la emisiunea 13-14, prin tema incitanta "Sa-i omoram pe irakieni?". Odata deschis sezonul de vanatoare, fiecare se apuca sa-si numere irakienii din ograda. Constantenii au aflat,