Dimensiunea fracturilor geopolitice este atat de mare, incat desenul politic international post-conflict va fi cu siguranta unul profund schimbat. Deja un truism. Dupa 11 septembrie 2001 ni s-a tot spus ca nimic nu va mai arata ca inainte. Despre cum anume altfel va arata lumea din jur s-a vorbit insa mult prea putin.
Criza irakiana da unele bune indicatii, dar numai in privinta provocarilor cu care ne confruntam. Pentru ca destinatia finala a ordinii planetare pare inca extrem de greu de ghicit. De aceea si exista atatea pareri privind adevaratele cauze ale conflictului sau asupra motivelor reale ale pozitionarii strategice a principalilor actori. Se vorbeste de pericolul terorismului si de armele de distrugere in masa, de petrol, de interese economice, de redesenarea sferelor de influenta.
Pentru a complica si mai mult lucrurile au fost reciclate si varii teorii conspirationiste, cea mai vehiculata fiind aceea conform careia razboiul e orchestrat de Israel.
E foarte probabil, asa cum se intampla de obicei, ca o parte din astfel de explicatii sa fie valide simultan, desi evident nu toate cantaresc la fel de greu in balanta deciziilor. Oricum, pentru prima runda avem un castigator: Rusia.
Criza din Irak i-a adus Kremlinului pana acum mari beneficii. Financiare, pentru ca cresterea pretului barilului de petrol cu 10-15 dolari a avut ca efect direct incasari suplimentare de miliarde de dolari. Dar si politice. Manevrand pana acum cu abilitate, Moscova a facut tot ceea ce a putut pentru a-i incurca pe americani, un nesperat prilej de revansa pentru esecul sau de a impiedica extinderea NATO, fara a-i sfida deschis si a-i scoate din minti in maniera franceza. Asa se face ca Vladimir Putin este in masura, functie de evolutia evenimentelor, sa joace diferite carti. De o parte sau de alta.
Nu incape insa nici o indoiala ce isi doreste
