Desi pina de curind definita mai degraba numai ca spatiu de tranzit spre „consumul de cultura“, galeria Clubului Prometheus a inaugurat, prin expozitia deschisa in 4 martie, un nou program curatorial. Se urmareste ca, prin formula unei echipe de curatori – Aurelia Mocanu, Oana Tanase, Pavel Susara si Alexandru Radvan –, cu sprijinul responsabililor evenimentelor artistice si media (Ioana Virsta si Adrian Berinde) ai Clubului, sa fie promovat un segment provocator si dinamic al artei contemporane romanesti.
Expozitiile, organizate cu o ritmicitate de o luna, vor prezenta, alternativ, atit lucrari recente ale artistilor maturi si bine pozitionati in contextul artei actuale, cit si etape ori segmente ale creatiei tinerilor.
Una dintre ratiunile acestei initiative de program poate fi ghicita cu usurinta in insasi imaginea galeriei – un spatiu elegant, septic si excelent adaptat functiunilor sale; in plus, flexibilitatea programului de vizitare a acestui spatiu (10.00-24.00), singurul cu un astfel de orar din Bucuresti, si vecinatatea ori chiar intersectia cu diverse evenimente, cu caracter multidisciplinar (teatru, muzica, literatura, arte vizuale), au sansa sa atraga un public tot mai numeros si sa faciliteze contacte culturale cit mai variate.
Fara inspiratie (4-30 martie) vine dupa Fara titlu (2002) in traseul expozitional personal al lui Gili Mocanu, la fel cum titlul si motivul lucrarii Gili a murit veneau, acum aproape doi ani, ca o concluzie ironica dupa Planul nu a reusit. Si vreau sa fixez aceste „titluri“ inainte de a povesti cam cind s-a nascut (1971) si pe unde a mai expus artistul (Bucuresti, Constanta, Timisoara, Paris, Roma, Tripoli), caci ele sint, asemenea imaginilor, si teoretice, si grele.
Despre Gili? E inconstant ca optiune pentru un sistem sau altul de reprezentare, reprosindu-i-se uneori ca e un oportunist sti
