Stimata Doamna Lyggia Naum,
Ma adresez dumneavoastra in legatura cu unele afirmatii din interviul pe care i l-ati acordat dnei Svetlana Carstean, publicat in Observator cultural Nr. 159/2003. Intr-unul dintre raspunsuri, va referiti la un articol publicat de mine in numarul dedicat, in 1995, de revista Poesis operei si personalitatii lui Gellu Naum. Referirea apare in contextul mai larg al relatarii revenirii in viata literara a lui Gellu Naum, ca poet, in perioada de pseudo-liberalizare de dupa 1965. Mai precis, este vorba despre campania de reactii „indignate“ la adresa publicarii in revista Contemporanul a poemului sau Heraklit, campanie orchestrata, dupa toate probabilitatile, de autoritatile comuniste. Evocind, intr-un mod impresionant, presiunile la care, alaturi de sotul dumneavoastra, ati fost supusa in acele momente (telefoane anonime de amenintare, proteste publicate in oficiosul PCR), va amintiti ca si eu, in articolul sus-mentionat, am vorbit despre o scrisoare deloc favorabila poemului Heraklit, trimisa spre publicare, in epoca, de tatal meu. Din pacate insa, modul in care preluati spusele mele este afectat fie de fatala imprecizie a unei lecturi prea indepartate, fie de faptul ca nu ati avut o experienta directa cu textul meu, acesta fiindu-va doar rezumat inexact de altcineva.
Dumneavoastra ati retinut ca tatal meu, presupus inginer la „Tractorul“ Brasov, ar fi expediat la Scinteia o misiva comandata de Partidul Comunist in care ar fi cerut ca Gellu Naum sa fie trimis la Canal. Va marturisesc ca amploarea si natura confuziilor sint, pentru mine, coplesitoare. Chiar dureroase. Nu ma refer, evident, la detaliile biografice. Este absolut secundar, in chestiune, ca tatal meu nu a lucrat la „Tractorul“, ci la „Steagul Rosu“, si ca de profesie nu este inginer. Are, eventual, sens sa precizez ca, desi a absolvit Facultatea de Drept,
