Euri – Teatrul Ariel – Tirgu Mures si programul „Underground“: spectacol de Alina Nelega, cu Roxana Marian
Heblu. Squirrel Nut Zippers (excelent). Lumina. Draperii negre, inscriptii mortuare, eventual o coroana uscata. Ea, ghemuita pe ceva aducind a catafalc. O casca de motociclist.
Asa incepe, pentru spectator, Euri, ultima productie a programului „Underground“ de la Teatrul Ariel, un monolog scris si pus in scena de Alina Nelega, cu o tinara actrita de la Nationalul din Tirgu Mures – Roxana Marian.
In aceasta formula, cumva ideala, in care dramaturgul e si regizorul propriului text, el (textul) devine, inevitabil, un scenariu, in care cuvintele isi gasesc argumente, se sprijina pe jocul luminilor si mai ales pe contrapunctul sonor, care ajunge sa faca parte integranta din constructia dramatica. Scenariul utilizeaza, in plus, intr-un mod extrem de rafinat, tacerea, pauzele de un puternic efect teatral, incarcind replicile cu o tensiune speciala ce se propaga dincolo de spatiul scenic (cit poate fi el de „scenic“ in pivnita de la Ariel sau, in Bucuresti, la Green Hours sau in Clubul Prometheus). Asta cu atit mai mult cu cit Euri are ca monolog o structura amagitoare, cu un inceput intr-o nota minora; e un text care creste, capata concretete cu fiece replica, pentru a-si concentra firele intr-un final foarte puternic, accentuat de interactiunea cu spectatorii, deveniti parte a unei adevarate drame a cautarii.
In mod ciudat, desi monologul a fost scris pentru ea, Roxana Marian nu e foarte convinsa de propriile replici, gliseaza pe undeva pe marginea situatiei dramatice, destul de departe de disperarea aproape inconstienta, aproape psihotica a educatoarei naive, obsedate de „E“-urile din mincare, in drum spre Florenta fintinii Trevi, dar abandonata in cimitir de un Brad Pitt de cartier, cu „trotineta“ Honda „postata“ c
