Misiune intr-adevar ingrata, pentru ca, in vreme ce partidul ii cere sa dea o perspectiva luminoasa asupra actualei guvernari si viitorului tarii sub aceasta, tot partidul ii pretinde noi si noi fonduri pentru programele pe care le deruleaza sau pe care le are in intentie.
De altfel, insasi supravietuirea bugetului il obliga pe d-l Tanasescu la aceste noi biruri, caci socoteala de acasa nu se prea se potriveste cu cea din targ! Mai precis, in cazul in speta, nu prea iese la socoteala cresterea economica din statistici cu cea din economia reala.
Aceasta din urma nu prea o urmeaza pe cea din statistici, fiind mai zgarcita si nu tocmai sanatoasa, astfel incat fondurile pe care ar fi trebuit sa le genereze nu se regasesc nici la populatie si nici macar la dispozitia bugetului. Asa ca tot cu inasprirea fiscalitatii trebuie sa se descurce!
Nu este de mirare ca, impreuna cu functionari din minister demult harsaiti intr-ale fiscalitatii, d-l Tanasescu a apelat, de vreun an de zile, la tot felul de stratageme prin care sa mareasca birurile fara sa apara oficial ca ar fi vorba de asa ceva sau prin care sa prezinte lucrurile ca o relaxare fiscala, desi in realitate povara impunerii nu avea sa se reduca.
O operatiune tipica pentru acest gen de stratageme a fost asa-numita reducere a fiscalitatii asupra fortei de munca.
Prevazand o anumita micsorare a cotelor procentuale in ce priveste doar contributiile sociale (pentru pensii, sanatate si ajutor de somaj), aceasta, prin sistemul de calcul si prin combinare cu impozitarea propriu-zisa pe salariu, se dovedeste in practica mai degraba o rocada decat o relaxare fiscala. Cei cu salarii mari vor incasa net chiar mai putin decat inainte. Pentru angajatori nu exista practic nici o degrevare fiscala.
Singurii care se aleg cu ceva sunt cei cu salarii mici, care insa vor incasa doar cu 3 4% ma
