Pentru iubitorul artei lirice, Opera din Viena constituie un prilej de reale bucurii spirituale, împlinirea unor dorinţe, cândva greu accesibile, de a participa la evenimente muzicale de referinţă. Trebuie să recunoaştem că Staatsoper din Viena este o instituţie care se respectă şi-şi permite să invite în mod curent mari artişti, oaspeţi de renume internaţional. Ioan Holender, directorul general al Operei din Viena, este un manager cu experienţă şi exigenţă, care asigură un repertoriu variat, cuprinzând cele mai diverse titluri clasice şi moderne. Spectacolele se desfăşoară în fiecare zi a săptămânii, cu casa închisă, iar turiştii şi vienezii împătimiţi de operă stau ore întregi la coadă, pentru a-şi procura renumitele Stehplätze (bilete în picioare), oferite la un preţ modic, printr-o tradiţie încetăţenită a instituţiei.

Poposind pentru câteva zile la Viena, am avut ocazia de a asista la câteva reprezentaţii ale Operei. Am văzut un Don Carlos de Verdi într-o distribuţie prestigioasă, cuprinzând nume importante ale liricii mondiale. Sub bagheta sigură a lui Vjekoslav Sutej, un dirijor de operă de care vom mai auzi, a evoluat o echipă de interpreţi de mâna întâi: Samuel Ramey, celebrul bas american, în rolul lui Filip al II-lea, un artist de mare complexitate, cu o ştiinţă remarcabilă a nuanţat, de pildă, prin subtili pianissimi, celebra arie "Ella giammai m^amo", realizând o interpretare cu greu de atins. Luis Lima, cunoscutul tenor peruan, a întruchipat un Carlos sensibil, foarte interiorizat. Din păcate, în duetul final mi s-a părut obosit, făcând eforturi de a încheia partitura în mod onest. Are însă acute sigure şi o tehnică ce-l menţine încă în formă. Soprana italiană Miriam Gauci, Elisabetta, impresionează printr-o voce frumos timbrată, plină de sensibilitate şi acurateţe în toate registrele. Violeta Urmana a fost o Eboli impunătoare. Aria "O don fa