Transcrierea birocratică a întâlnirii dintre un lider politic aflat în exerciţiul funcţiunii sale cu unul dintre reprezentanţii marcanţi ai literaturii naţionale, este un document revelator pentru cercetarea raporturilor dintre cultură şi putere într-un anumit moment şi context.

Este motivul pentru care am propus publicarea integrală a stenogramei discuţiei dintre George Călinescu şi Gheorghe Gheorghiu-Dej din data de 2 martie 1960, document accesibil prin intrarea în circuitul public a documentelor arhivate în fondul Cancelariei CC al PCR (Arhiva Biroului Politic al CC. al Pmr). Prezentarea integrală a textului, cu digresiuni mai mult sau mai puţin verificabile ori valoroase din perspectiva adevărului istoric, s-a făcut din dorinţa de atenuare a distorsiunilor rezultate - cu sau fără voie - prin trunchierea unui discurs.

Documentul pe care îl prezentăm trebuie situat în contextul său istoric.

Cititorul documentului alăturat va fi poate uşor mirat că discuţia motivată de întârzierea apariţiei romanului Scrinul negru este centrată de Dej pe problematica legionară prezentată de Călinescu în romanul Bietul Ioanide, editat în 1953. Dej pare a-i cere chiar explicit scriitorului o rescriere a romanului anterior în spiritul propriilor sale viziuni despre legionari. Amintim cu acest prilej că o operaţie de rescriere a istoriei comunismului românesc tocmai se făcuse de către conducătorii români sub bagheta lui Dej, după "raportul secret" prezentat de Hruşciov la Congresul XX al PCUS, din februarie 1956. "Destalinizarea" românească a fondat atunci teoria împărţirii partidului, încă din perioada interbelică, în două fracţiuni - cea naţionalistă şi cea cominternistă - teorie oficializată de "mărturiile" ilegaliştilor în "plenara lărgită" a CC al PMR din martie 1956. În martie 1960, nucleul puterii din România pare destabilizat de "cazul Vladim