Stimate domnule Lucian Raicu,
Acum, c-am devenit membru Corespondent al Academiei Lucian Raicu, făcînd, cum se cade, elogiul unuia din membrii plini, Dinescu, nu-mi rămîne decît să continui la infinit, îngrozind poşta, istovind poştaşii şi-nfundînd pînă la refuz cutia dumneavoastră cu scrisori, nu uitaţi, nu uitaţi, scrise dintr-un foc, adică exact aşa cum se aud în sufletul meu, cînd iau creionul şi, barbar, înţep hîrtia-n cur cu grafitul! Un foileton lampant! O groază dulce-acrişoară c-un veşnic "va urma"! O rîmă-ntinsă metamer cu metamer, după o ploaie fragedă, între Cuza-Vodă şi Ştefan cel Mare! Da, stimate domn, între Cuza-Vodă şi Ştefan cel Mare, nu mi-e jenă s-o zic! Şi s-o susţin, stimate domn, şi s-o susţin!
*
"...aţi putea dumneavoastră... Dar nu, trebuie să exprim în cuvinte mai tari, mai plastice, nu - aţi putea, ci - aţi îndrăzni, uitaţi-vă acum la mine, să afirmaţi că nu sînt porc?!"
*
Raskolnikov omoară baba-n iulie. Tot în iulie, Rogojin bagă cuţitu-n Nastasia! E luna crimelor, se pare!
*
(Plouă e ora şase şi jumătate dimineaţa. Acoperişurile ude, mirosul bobului de apă strivit pe tablă, zgomotul oraşului. O furie strunită bate din copite-n mine. Corectura a doua, sosită la editură de zece zile, îmi va fi trimisă abia săptămîna viitoare! De ce-or fi ţinînd-o atît la ei? Şi mă macină gîndul că iar mi s-a umblat la titluri! Dea Domnul să nu fie aşa fiindcă sînt pus, enorm încrîncenat, pe-un scandal dostoievskian!!!)
*
Să nu uit: şi camera lui Raskolnikov şi cea a babei (prima odaie) sînt tapetate galben. R. stă într-o mansardă a unui imobil cu 4 etaje. Baba stă şi ea la etajul 4. Şi, culmea, Marmeladov, tot la catul 4 locuieşte. Acelaşi nivel!
*
Vă promit că o dată, cu cartea-n faţă, dînd citate, suflecat pînă la coate şi cu mîinile
