La Casa Alba, presedintele Bush incheia ziua cu o cina linistita si se retragea, ca de obicei, devreme la culcare. A doua zi, presedintele se va scula devreme si va cauta, tot ca de obicei, îndrumare si tarie spirituala în cartea unui predicator scotian din secolul al XIX-lea.
La Londra, Paris si Bruxelles sute de mii de oameni nelinistiti de mersul secolului XXI se pregatesc pentru demonstratii de protest împotriva razboiului din Irak. La cateva mii de kilometri departare, într-o camera de monitorizare întesata de ecrane, generalul Tommy Franks, comandantul teatrului de operatiuni din Irak, urmareste în direct imaginile captate prin satelit în toate punctele frontului.
Sambata, 22 martie, în jurul pranzului, generalul Franks, cunoscut mai mult pentru placerea de a se amesteca printre soldati decat pentru iscusinta de a naviga printre întrebari, a aparut în fata ziaristilor adunati la Centrul de Comanda din Qatar si a anuntat scurt: Veti fi martorii unui razboi cum nu s-a mai vazut în istorie!. Apoi s-a întors în camera de monitorizare pentru a dicta mersul viitorului. Caci razboiul din Irak nu mai are nimic de lamurit militar. Sau macar din punctul de vedere al logicii militare clasice. Forta natiunii americane a acoperit cu o imagine colosala toate orizonturile. Magna America a devenit singurul punct de referinta al lumii: si pentru cei ce spera prin ea si pentru cei ce o urasc. Razboiul din Irak a fost decis odata ce bocancii primului soldat american s-au înmuiat în apele Eufratului. Însa razboiul pentru înfatisarea viitorului abia începe. Cum am ajuns aici? Povestea uneste în linie dreapta doua randuri de încaltari.
Corbulo preamericanul
În vara anului 62 dupa Cristos, legiunile generalului roman Gnaeus Domitius Corbulo fortau Eufratul. Sandalele genistilor romani se afundau în apele raului si a doua zi trupele de uscat treceau pe
