Comentatorii de pe toate meridianele – ziaristi, dar si analisti politici si militari, istorici, sociologi, cercetatori si universitari de prestigiu, unii dintre ei ei aflati acum sau in trecut in contact cu centrele de decizie din marile capitale ale lumii – au lansat in discutie o multitudine de teme ale momentului, pe planuri foarte diferite, de la cele asa-zicind imediate, legate de concretul confruntarilor diplomatice si militare, si pina la punerea in cauza a rolului si functionarii institutiilor internationale sau la schitarea unei noi „noi ordini mondiale“. Chestiuni pe toata gama: politice, juridice, etice s.a.m.d. Totul distribuit pe doua planuri mari, interferente in parte, totusi delimitabile: cel al interventiei propriu-zise, cu toate complementele ei politice, institutionale, mediatice; si cel al dezbaterilor de principiu, ideologice, de „filozofie“ politica, de – finalmente – interpretare a contemporaneitatii in sensul cel mai larg, a lumii in schimbare. Din pacate, acestea din urma au loc pe fundalul concret al actiunilor militare si sub presiunea apreciabila a manifestatiilor pacifiste occidentale, ceea ce – pe de o parte – face dificila dezbaterea teoretica, impulsul firesc fiind sa te pronunti direct asupra evenimentelor, in plus intervenind – pe de alta parte – si presupozitia de „imoralitate“ care planeaza asupra discutiilor teoretice „in vreme de razboi“, cind n-ar trebui sa facem altceva decit sa ne dorim incetarea ostilitatilor. Cine nu vrea pace?! Cui ii poate fi indiferenta moartea unor oameni in lupta sau sub bombardamente? Cum sa faci distinctii calme si speculatii „scolastice“ cind in Irak curge singe?…

De fapt, si analiza evenimentelor efective, si dezbaterea teoretica ar trebui sa se poarte pe tonuri rationale, cu argumente si din perspective cuprinzatoare. In continuare – citeva dintre temele momentului, deopotriva concrete si ge