- Sportiv - nr. 58 / 25 Martie, 2003 - Va rog sa ne vorbiti despre activitatea dumneavoastra sportiva, care, din cate stiu, este bogata in impliniri, nu? - Ei, ce vremuri… Am inceput cu patinajul viteza, ramura sportiva pe care am practicat-o timp de doi ani de zile. Apoi, am trecut la hochei, intaiul antrenor fiindu-mi Drocsa Sándor, un adevarat descoperitor de talente. La varsta de 15 ani, eram legitimat la echipa Recolta din Miercurea Ciuc, oras in care m-am nascut. La Ciuc am jucat pana la varsta studentiei. La Stiinta Cluj am fost legitimat, dupa care a urmat transferul la Steaua Bucuresti, caruia i-am fost fidel 11 ani. La 16 ani eram in lotul national, unde am jucat tot atata vreme. Echipa nationala a avut o perioada de 12 ani, timp in care a facut parte din grupa B mondiala si grupa A, un singur an. Mai mult de 250 de partide am sustinut cu "nationala" Romaniei si am marcat mai mult de 300 de goluri. - Ce meciuri mai pastrati in memorie, domnule Toni? - Atat in campionatul intern, cu formatia Steaua, cat si in cel mondial au fost meciuri importante si interesante. Dar parca unul a fost deosebit. Meciul cu Austria din grupa B a Campionatului Mondial, disputat sub cupola salii "Tivoli" din Lubljiana. O partida decisiva pentru ramanerea in B. Am fost condusi cu 4-2. Era o tensiune cumplita. - A urmat cumva recitalul Biró? - Ce sa zic? Intr-un fel, da. Repede am egalat prin cele doua goluri marcate de mine. Hutan a inscris si a adus victoria noastra. Asta era in anul 1969. Cu drag imi aduc aminte de coechipierii mei: Dumitras, Ionita, Varga, Sganca, Fagaras, Szabó I., Calammar, Szabó G., Pana, Hutan, Basa, Mois, Gheorghiu. - Cand ati pus crosa in cui si ce a urmat? - In 1972 am spus adio hocheiului de performanta, insa am ramas fidel acestui sport. Am fost si medicul nationalei de tineret. Cu familia am revenit la Targu-Mures in 1977, unde am lucrat