Adrian Dinu RACHIERU

Alternativa Marino

Editura Junimea, Iasi, 2002, 144 p., f.p.

Alternativa Marino este, in aparenta, o carte foarte pe placul propriului ei subiect. In anii scursi de la Revolutie, Adrian Marino a dezvoltat in mod sustinut o radicala retorica antifoiletonistica, in care e si mult miez, dar si o buna marja de rasfat persecutoriu, jucat la limita benigna a fantasmei si a victimizarii autolegitimatoare. Celor care au citit cartile sau interviurile din ultima vreme ale savantului clujean – Marino fiind, incontestabil, cel mai important scriitor care traieste in momentul de fata in Romania si cel mai cunoscut pe plan mondial dintre toti umanistii nostri care au decis sa ramina acasa –, articulatiile stereotipizate ale acestei retorici le sint bine cunoscute: vietuim fatalmente – repeta de fiecare data literatul clujean – intr-o cultura in mare parte improvizata, metaforica, autarhica in propensiunea ei comunitara si autosuficienta ca aspiratie simbolica, in care obsesia vietii literare e valorizata deasupra tacerii individuale, solitare, a edificarii durabile; intr-o cultura compusa din „poeti si poetese“, foiletonistica in expresia sa imediata si narcisiaca in substanta ei tranzactionala, inapta sa asimileze operele de constructie si edificiile culturale cu miza mai mare, monumentale. Intr-un asemenea mediu de ostilitate facila, intretinut cu precadere de catre casta autosuficienta a criticilor de intimpinare, constructorii de planuri ample, durabile, sint fie marginalizati, fie inlaturati prin conjuratia diafana a celor care-i detesta pe „facatorii de fise“ si care regleaza, in ultima instanta, toate conturile bursei de valori si ale pregnantei simbolice.

Ca o consecinta, cariera sa proprie – nu inceteaza sa ne reaminteasca Adrian Marino – s-a edificat in climatul unei suspiciuni generale veninoase, resentimentare