La sfirsitul saptaminii viitoare, pe 7 aprilie, urmeaza sa aiba loc ceea ce la noi e, in teatru, cel mai aproape de Oscar-ul american – si anume Gala Premiilor UNITER. Lista de nominalizari exista de citeva saptamini bune, dar comentarii pe marginea ei – mai putin. Anuntata prin ziare, lista trio-ului Runcan (Miruna) – Popescu (Marian) – Saiu (Octavian) a fost ignorata de majoritatea revistelor culturale, cu exceptia Observatorului cultural. Pentru cine citeste insa Romania literara ori Adevarul literar si artistic, Premiile UNITER s-ar parea ca nici nu exista; in cel mai bun caz, vor capata, brusc, consistenta dupa ce vor fi decernate, in caz ca juriul final repara „oalele sparte“ de cei care au decis nominalizarile.
Numai ca oalele nu sint deloc sparte, ba dimpotriva: niciodata pina acum candidatii la mult-rivnitele premii ale Uniunii Teatrale n-au fost atit de tineri, respirind un aer atit de proaspat (care adie si nu prea prin teatrul autohton), si asta fiindca, pentru prima data dupa multa vreme, juriul a fost unul insensibil la mirajul Bucurestiului, cu teatrele sale de repertoriu (nespectaculos), si la magia traditiei cu nume grele mereu la moda. Miruna Runcan, Marian Popescu (doi dintre putinii critici preocupati de estetica teatrala, de trasarea unor coordonate teoretice ale fenomenului de teatru) si Octavian Saiu au dat un fel de declaratie de independenta cu lista aceasta de nominalizari si, cine stie, poate vintul de primavara va tine si pina pe data de 7 aprilie.
Daca va tine cu adevarat, cei care ar merita cel mai mult sa cistige premiul UNITER sint Florin Piersic jr. (cel mai bun actor; Sex, Drugs, Rock and Roll e o performanta actoriceasca mai mult decit redutabila), Kezdi Imola (cea mai buna actrita; dar, din motive necunoscute, premiul pentru actorie n-a fost niciodata in lunga lui istorie acordat unui artist de limba maghi
