E dimineata, soare, cald. Vinzatorii de covoare si-au scos marfa in strada, ademenindu-si clientii cu tesaturile in culori vii. Un tinar grabit se strecoara abil prin multime, purtind pe cap o tava cu covrigi mari, ovali, presarati cu susan. Fara sa-si piarda echilibrul, se impiedica de sacii cu prafuri aromate, verzi, sinilii, galbene, caramizii – condimentele Orientului. Din frizeria cu un singur scaun, oglinda patata si un tablou cu flori rosii pe perete strabate vocea lasciva a unui cintaret care pare sa-si plinga, repetitiv, o dragoste irosita. La o masuta scunda, doi barbati joaca table. Alaturi, doi copii: Nasrin, o fetita de vreo cinci ani, il tine strins de mina pe Anwar, fratele mai mare, ajutindu-l sa intre in ceainaria de peste drum fara sa se loveasca de tocul usii. Fratele ei e orb.
Forfota bazarului din Irbil, capitala Kurdistanului irakian, e intrerupta brusc de sunetul strident al sirenelor. Labirintul stradutelor inguste incremeneste o data cu sirenele care anunta o trista aniversare, zilele acestea: 15 ani de la masacrul din orasul Halabja, unde 5.000 de kurzi au fost ucisi in numai citeva ore de atacul cu arme chimice lansat din ordinul lui Saddam Hussein. Anwar avea atunci un an. Unul din miile de copii ramasi orbi, cu malformatii sau suferinzi de leucemie la 15 ani dupa genocidul din Halabja.
Minoritatea kurda din nordul Irakului se afla intre ciocan si nicovala, intre dusmanul ei de moarte, Saddam Hussein, si Turcia, care se impotriveste din rasputeri dorintei de independenta a kurzilor. Dar cele intimplate la Halabja ii fac pe kurzi sa-si doreasca din toata inima inlaturarea dictatorului irakian si sa spere ca o victorie americana in actualul razboi sa insemne si recunoasterea unui stat independent kurd.
Care sint, insa, sansele ca, dupa razboi, populatia kurda sa se poata bucura de democratie intr-un stat propriu? Kur
