În goana ei nesătulă după glorie, dominaţie şi "imagine", Puterea s-a gândit să aplice un jiu-jitsu singurei entităţi care n-a prea preocupat-o de la revenirea la conducere: societatea civilă. După ce-a pus la podea opoziţia (atunci când n-a sedus-o în alcovuri sau când n-a lăsat-o să se prostitueze de bună voie), după ce-a dat de toţi pereţii cu economia, după ce s-a tupilat în umbra groasă a corupţiei, traficului de droguri şi-a altor fineţuri, mai avea de trecut testul strangulării vocilor independente.

Iniţiativa "Academiei Caţavencu", sprijinită , zice-se, de sindicate, de-a forma un lanţ viu în jurul clădirii Parlamentului, în semn de protest împotriva tâmpeniile hotărâte de comisia Predescu (dizolvarea CNSAS, dar cu păstrarea la conducere a lui Onişoru etc.) avea toate şansele să fie un eşec. Românul de azi nu prea mai are nimic în comun cu cel de-acum doisprezece-treisprezece ani, cel gata să iasă în stradă la orice strănut al puterii neo-comuniste. Cetăţeanul anului 2003 nu mai crede decât în economatul de la colţ. Simbol al coborârii creierului în burtă, aceste magazine ale foamei arată care sunt veritabilele valori pe care mizează românul.

Inaugurarea fiecărui nou "punct alimentar" pentru săraci - semn clar al eşecului tranziţiei şi nu al grijii faţă de om -se produce cu pompa cu care la Paris, Londra sau New York se deschid muzeele de artă modernă. Dacă tot îţi pasă de nenorocitul care te-a votat, condu ţara în aşa fel încât să poată mânca la restaurant, nu să-l trimiţi cu geanta ponosită să-şi împartă pensia de condamnat la moarte pe la tejghelele puterii. Cu ce îndreptăţire îi ceri omului înfometat, obişnuit să vâneze litrul de ulei şi kilul de orez, să stea cu nasul în făina râncedă şi-n mălaiul decolorat, să se gîndească la problemele sensibile ale lumii în care trăieşte? A pretinde unei bune părţi a românilor să-şi dea cu păre