Lucia Ioan

În mod evident, Lucia Ioan este un artist cu o energie morală şi cu o putere de exprimare ieşite din comun. Lumea sa este multiplă, fragmentată formal şi dispersă stilistic, proaspătă prin începutul continuu şi deja cunoscută ca imagine sinoptică. Construcţiile monumentale şi aproape acromatice, gîndite riguros şi compuse hieratic, se învecinează direct cu arhitecturile cromatice pure, desenul cu o puternică sugestie tridimensională, de sculptor, coabitează cu spaţialitatea anihilată prin jocul de emulsii şi de tonuri fluide, iar imaginea arhaică, sever coagulată, asemenea unui idol preistoric, se îngînă cu explozii expresioniste şi cu obstinata grijă pentru detaliu a unui caligraf. Coexistă, în aceste imagini, şi forţa unui figurativism fără vîrstă şi retorica unui eroism circumstanţiat şi aerul grav, arhetipal, uşor de recunoscut în pictura lui Vlasiu, şi lirica unui simbolism întîrziat, şi încrîncenarea cromatică a lui Teodor Moraru, şi figuraţia statică a lui Gh. Şaru, şi pensulaţia amplă a lui Sălişteanu, şi rafinamentul lui Octav Grigorescu, şi lumea văzută cu lupa a Getei Năpăruş. Toate aceste incizii stilistico-formale ar putea să creeze suspiciunea că Lucia Ioan este un pictor nesigur şi o conştiinţă artistică fluctuantă. Nimic mai fals! Lucia Ioan este o artistă de o coerenţă impresionantă şi opera sa are o unitate profundă, dincolo de expresia imediată. Ea este unitară prin fervoare, prin forţa limbajului şi prin capacitatea de a-i conferi picturii statutul de realitate suficientă sieşi. Altfel spus, care nu are nevoie, pentru a se valida, de un referent exterior. Faptul că ea stochează atît de multe direcţii, că testează coduri de comunicare atît de variate nu reprezintă, în absolut, decît dovada unei mari nelinişti spirituale şi mărturia unei imense generozităţi. Artista este un fel de enciclopedie a momentului, o conştiinţă cumula