Daca as vrea sa croiesc o telenovela, in cartierul Km 4-5 as gasi toate ingredientele necesare unei productii beton. De altfel, betonul e bogatia naturala a zonei: cat vezi cu ochii, superbe salbe de blocuri isi desfac cu blandete placile prefabricate, soptind minunate povesti despre locatari si destinele lor frumos curgatoare. O vizita de documentare intr-un apartament de doua camere rezolva toate detaliile scenografice: avem, in primul rand, acele bucatarii proptite la intrarea in casa - folosita si ca gura de aerisire. Poti afla, astfel, daca vecinul de la unu a desfacut butoiul cu varza, daca cel de la trei si-a uitat tocanita pe foc ori prajeste hamsie si, mai ales, ce sesiuni de comunicari gazduieste fiecare in propria locuinta. Perete-n perete cu bucataria e baia. Mai exact, chiuveta-n chiuveta. Si nu doar la conducte s-a facut, astfel, economie: o solutie tehnica de-o uluitoare simplitate face ca chiuveta si cada din baie sa foloseasca aceleasi robinete, o rotire a pipei dinspre chiuveta spre cada facand acest vis posibil. Trebuie doar ca cel care face dus sa anunte bucataria, caci dijmuiesc aceleasi surse de apa. Unii care dorm, probabil, pe stadioane cartesc ca aceste apartamente sunt, de fapt, niste garsoniere cu un perete in plus si ca ar fi o exagerare ca cele doua containere obtinute sa fie numite camere, chiar daca-s varuite. Insa trebuie sa-i asculti si pe agentii imobiliari, care au destui asi in maneca pentru a contracara astfel de carteli: conform planului lor tarifar imbatabil, doua camere la bloc nu-s doua camere de bicicleta, iar doua tevi mai putin la bucatarie inseamna doua apometre in minus la baie. Si viceversa. Pentru cadre exterioare mai plastice, cartierul ofera o recuzita exceptionala, ce-i confera unicitatea: niste garaje care, de la distanta, par un fel de huse de tabla pentru stramosii masinii Dacia. Nu stiu sigur cum functioneaza: pr