Am origine sănătoasă: sunt ţăran. Părinţii şi bunicii au fost ţărani, iar moşii şi strămoşii au luptat în oastea lui Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân şi Vlad Ţepeş pe când se pregătea să devină Dracula, iar Dan Matei Agathon Dracula Parc Bucureşti-Snagov via Sighişoara. În calitate de ţăran, iubesc folclorul, şi, evident şi normal, muzica populară. De aceea, atunci când a început să emită canalul de televiziune Etno Tv m-am bucurat sincer, mai ales că o voce ne anunţa din când, baritonal cu accente voit optimiste, dar cu profunzimi cam lugubre: "în curând, Etno Tv vă face o mare surpriză". Până una-alta, emiţând 24 ore din 24, Etno Tv se luptă pentru a se impune. Evident, armele sale sunt melodiile şi cântecele (mă refer la texte) de muzică populară. La acest capitol (texte) se petrec lucruri şi fenomene care îmi produc trăiri social-matrimoniale şi administrative curioase, iar o parte profunde şi inexplicabile.

Deseori mă cutremur realizând ce soartă ingrată pot avea unii solişti vocali din moment ce nu se feresc să spună lumii întregi necazurile cu care i-a blagoslovit soarta. Mare jale! Cei mai mulţi au duşmani învederaţi datorită cărora spiritul creator şi artistic se revoltă izbucnind, citez: "Aşa zic ai mei duşmani,/ Că eu cânt numai pe bani." (ce oameni, domnule! Vorba lui Nicuţă Tănase). Dar, după ce solistul ia legătura cu Dumnezeu, îi propune Creatorului blestemul cumplit: "Dă-le bani, dă-le avere,/ Da' să nu le dai putere;/ Dă-le bani, dă-le de toate,/ Da' să n-aibă sănătate." Pactul fiind încheiat, solistul devine plin de-un optimism pe care ni-l propagă spre liniştea noastră, care auzim: "Cine m-aude că cânt,/ Are viaţă pe pământ." E de presupus, totuşi, şi de sperat, că mai sunt cazuri izolate care reuşesc să trăiască fără să audă acest gen de folclor. Acest că cânt din textul de mai sus nu e o cacofonie, cum eronat s-ar cr