O frenezie reformatoare agită cîteva ministere. La Sănătate a început ofensiva împotriva paturilor de spital, care ar fi prea numeroase, dar şi împotriva spitalelor aflate în imobile revendicabile. În Ministerul Educaţiei, a anunţat dna Ecaterina Andronescu, se va umbla la organigramă. Ministerul condus de dl Octav Cozmîncă frisonează la ideea regiunilor administrative. Justiţia dnei Stănoiu pare şi ea cuprinsă de chinurile unei faceri venite cam din senin. La Privatizare şi nu numai se vorbeşte de concedieri de la firme ale statului: în jur de 20.000 de persoane ar urma să treacă în şomaj. Ministrul Agriculturii a început o campanie de schimbare la faţă a fermierului român, iar ministrul Transporturilor vorbeşte despre autostrăzi şi despre diverse proiecte de modernizare a drumurilor naţionale. Dar nici Guvernul ca emanator de proiecte de legi nu stă degeaba. A produs un pachet de legi anticorupţie pentru care şi-a asumat răspunderea în Parlament, ştiind că dispune de o majoritate liniştitoare printre aleşii neamului chiar şi fără sprijinul UDMR.

De unde această agitaţie reformatoare?

Politicienii din partidele de opoziţie sînt de părere că, în mare parte, Guvernul a intrat în criză de timp faţă de programul de măsuri necesare pentru aderarea la Uniunea Europeană. Din acest motiv se recurge la reforme anunţate nervos şi aplicate pompieristic. În ceea ce mă priveşte, cred că există şi presiuni bugetare urgente care obligă guvernul la ajustarea numărului de paturi din spitale şi la modificările din organigrama Ministerului Educaţiei. Dar, una peste alta, e limpede că Puterea îşi face încălzirea cu ministerele slabe, Sănătatea şi Educaţia, înainte de a da piept cu sindicatele de la Roman Braşov sau de la Tractorul, de pildă, unde ar trebui să aibă loc concedieri masive.

Partidul de guvernămînt se vede acum în situaţia de a face