singure cuvintele
nu pot întemeia în rămânere
totul
dar pentru mine desăvârşit în
ascuns
este el găsind fără să caute
*
singură nu pot nimic
nici să nu mor nu pot singură
nici să rămân nici să plec
deschizându-mi braţele-n cruce
lumina adie cuvinte
simbolul ei dulce le-atrage
umbrindu-le către cules
*
unde sunt doi vin şi ele
pustii-înfloritoare-negemene
unde sunt doi în numele lui
este şi purtătorul împărăţiei
din ascuns ies frumoase şi
drepte
ca îngerii lui dumnezeu
şi el se arată-n vedenie
în întregimea lui blând
*
dacă nu am rostit vreodată
o rugăciune măcar
din cuvintele inimii
năduşite de neputinţă şi spaimă
nu voi avea îndurare la cer
nici oglindire-n cuvintele mele
acolo
*
îndelung torturându-mă
nu m-am sustras chinului
dar energia morală
s-a despărţit de partea
ce rămânea să-ţi îndure capri- ciul
*
în vremea aceea trupul se
împuţina
iar sufletul se înmulţea
rarefiindu-se în tot cerul
lăsându-ţi în seamă un fel de leş
cu mizeria lui îndoielnică
*
te-ai atins de-acel rest
ai supt prin pielea ta şi prin
pupile
un nesfârşit blestem care şi el
se va atinge la nesfârşit
de ce e al tău
*
cer de calcar pentru blestemat
apă de uscăciune lui
lumi resorbindu-se
roua din aer să se ascundă de el
în subţiori în lăcrimare
în golul ghearelor
de-a pururi o pasăre îl va găsi
şi-l va ciuguli în deşert
ca pe un punct fără frază
*
ne umplem cu resturile agresive
ale celuilalt
cu sila de celălalt după
compactă ca o beţie în somn
*
este greşeală şi este păcat
ura de urâtul nostru
neis
