singure cuvintele

nu pot întemeia în rămânere

totul

dar pentru mine desăvârşit în

ascuns

este el găsind fără să caute

*

singură nu pot nimic

nici să nu mor nu pot singură

nici să rămân nici să plec

deschizându-mi braţele-n cruce

lumina adie cuvinte

simbolul ei dulce le-atrage

umbrindu-le către cules

*

unde sunt doi vin şi ele

pustii-înfloritoare-negemene

unde sunt doi în numele lui

este şi purtătorul împărăţiei

din ascuns ies frumoase şi

drepte

ca îngerii lui dumnezeu

şi el se arată-n vedenie

în întregimea lui blând

*

dacă nu am rostit vreodată

o rugăciune măcar

din cuvintele inimii

năduşite de neputinţă şi spaimă

nu voi avea îndurare la cer

nici oglindire-n cuvintele mele

acolo

*

îndelung torturându-mă

nu m-am sustras chinului

dar energia morală

s-a despărţit de partea

ce rămânea să-ţi îndure capri- ciul

*

în vremea aceea trupul se

împuţina

iar sufletul se înmulţea

rarefiindu-se în tot cerul

lăsându-ţi în seamă un fel de leş

cu mizeria lui îndoielnică

*

te-ai atins de-acel rest

ai supt prin pielea ta şi prin

pupile

un nesfârşit blestem care şi el

se va atinge la nesfârşit

de ce e al tău

*

cer de calcar pentru blestemat

apă de uscăciune lui

lumi resorbindu-se

roua din aer să se ascundă de el

în subţiori în lăcrimare

în golul ghearelor

de-a pururi o pasăre îl va găsi

şi-l va ciuguli în deşert

ca pe un punct fără frază

*

ne umplem cu resturile agresive

ale celuilalt

cu sila de celălalt după

compactă ca o beţie în somn

*

este greşeală şi este păcat

ura de urâtul nostru

neis