Exerciţii pentru mîna dreaptă
Un păcat postum al avangardiştilor: needitaţi cu zecile de ani (de prin 1931, în situaţiunea de faţă), trecuţi fără drept de apel în cavoul arhivelor, reduşi la starea de zvon "de la gură la ureche" printre cei foarte avizaţi, trezesc aproape orice fel de reacţie, numai critică nu, în necunoştinţă de cauză fiind, în vremea de azi la deja a şaptea spiţă de cititori. Au păţit-o şi-o păţesc în continuare nume mari şi apreciate, cu atît mai mult i se poate întîmpla unuia precum Jacques G. Costin, coîntemeietor al reputatei reviste Contimporanul, frondist şi "spirit iconoclast", autor al unui unic volum publicat şi decedat în exil amar la Paris, care prea puţin în ultimii ani (cîteva zeci) a stîrnit curiozitatea bietului cititor, rămînînd, şi el, în galeria marilor necunoscuţi ai literaturii române din vremuri nu foarte de mult apuse şi de mare interes astăzi. Succintul prolegomen, cu semnătura lui Ovid S. Crohmălniceanu (dintr-o carte închinată Evreilor în avangarda românească) e o mică, dar consitentă contribuţie în stare să îndrumeze paşii minţii întru buna înţelegere a scrierilor lui J.G. Costin, la fel cum un folositor cuvînt de sfîrşit îi oferă cititorului Geo Şerban, atentul şi harnicul editor al acestei cărţi, judicios intitulate Exerciţii pentru mîna dreaptă. Scriu aceste rînduri răsfoind sus-numita carte, apărută de curînd la Editura Paralela 45, colecţia Avangardă, în format nu tocmai de buzunar şi nici prea subţire (ca un ziar împăturit, ar spune unii), cu o introducţie de o pagină, pentru uzul cititorului inspirat, asupra ediţiei pe care o are sub ochi (şi care adună chintesenţa operei lui Costin). Cîţi au citit, într-adevăr, pe Jacques Costin la noi? Atît de puţini - Mihai Zamfir, printre alţii, încît admirăm iniţiativa editorului de a se dedica scrierilor talentatului scriitor, iubitor al calamburului şi înfr
