laudă profesorului meu
* Viorel Colţescu, Istoria filosofiei. Filosofie veche, medie şi modernă, Ed. Universităţii de Vest, Timişoara, 2002 .
Mărturisesc de la început că nu pot fi cîtuşi de puţin neutră, cel puţin, în ceea ce priveşte semnalarea acestei cărţi. Pentru că ce altceva ar putea fi încercarea de a scrie cîteva rînduri despre o carte de analiză şi de istorie a filosofiei? M-am apropiat de această carte mai degrabă cu emoţie decît cu interesul stîrnit de o sinteză a istoriei noastre spirituale într-o carte numită chiar Istoria filosofiei: o aşteptam de o vreme, am asistat o vreme la travaliul celor care au făcut-o tehnic cu putinţă, însă, înainte de toate, am trăit o dată cu ea vreme de cîţiva ani. Viorel Colţescu mi-a fost profesor de filosofie şi, cartea sa, pe care o primesc la un an de la ultima noastră întîlnire, a fost oarecum o reîntîlnire cu omul însuşi. De aceea îmi veţi ierta patosul, poate nepotrivit în astfel de semnalări. Înainte de toate, vă semnalez această carte, nu numai pentru că este un instrument de o vastă utilitate pentru orice intelectual - în fond, sînt reunite, în cele peste 400 de pagini, sinteze ale istoriei gîndirii întregii umanităţi - nu numai pentru că este atît de profesionist scrisă, iar cuvîntul nu îmi pare deloc o impietate în acest caz, ci mai ales pentru că lasă oarecum să se vadă travaliul ascuns şi bucuria pe care lucrul cu filosofia îl poate prilejui unui spirit. Ţine, în cele din urmă, mai mult de o anume sensibilitate decît de o anume inteligenţă pur tehnică şi despre acest aspect poate merită mai mult să vă scriu. Această parte ascunsă, din pudoare, a profesorului sobru şi sever, de o probitate rar întîlnită, neverosimilă oricum, această parte regăsită pe parcursul întregii cărţi, aşadar, se arată mai ales în Cuvîntul înainte, scris de chiar Gabriela Colţescu, cea care i-a fost mai alături
